Wanderers - de Chuck Wendig

Deși Wanderers a pierdut pe ultima sută de metri "onoarea" de a fi cartea mea preferată pe 2019, a fost fără doar și poate cea care m-a captivat cel mai mult. De mult nu am mai stat să citesc seara, înainte de culcare, mânat de curiozitatea de a afla ce se va întâmpla mai departe. Misterul din cartea lui Chuck Wendig te prinde, te agață și te ține lipit de Kindle (în cazul meu).

Shana e o adolescentă a cărei viață se schimbă atunci când sora ei mai mică pare să fie lovită de o maladie greu de descris. Sub influența unei stări similare somnabulismului, nu poate fi trezită și se îndreaptă perseverent spre o destinație pe care doar ea o cunoaște. I se alătură în curând și alte persoane, alese parcă aleator, și cuprinse de aceeași formă de somnabulism. Cei afectați nu au nevoie de odihnă sau de mâncare și nu pot fi opriți.

În timp ce Shana își urmează sora în misterioasa ei călătorie, încercând să o protejeze de pericole, un om de știință căzut din grațiile CDC-ului american (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) încearcă să descopere ce anume provoacă acest fenomen inexplicabil. "Turma" de somnabuli e doar începutul. Sunt destui care văd ceva necurat și supranatural în spate, iar apariția la scurt timp a unei alte molime incurabile nu face decât să sporească paranoia. Însă nici colapsul civilizației nu îi poate opri din drum.

coperta "wanderers"
sursa imaginii: Goodreads

Wanderers e bine scrisă și va fi apreciată de fanii genului apocaliptic cu tente de S.F. și horror, în pofida imperfecțiunilor, dar nu reușește să depășească barierele genului.

Principalele defecte sunt la nivelul ersonajelor, deloc memorabile și nici teribil de simpatice. Antagoniștii sunt de-a dreptul caricaturali, un fel de republicani rasiști, naziști, iubitori de arme și anti-liberali, credincioși doar de fațadă și violatori. În Fireman a lui Joe Hill, astfel de personaje sunt prezentate într-un mod ceva mai temperat, fără a elimina din senzația de pericol. Acolo ai totuși de-a face cu oameni. În schimb, în Wanderers par mai degrabă desprinși din seria Hater, unde un virus le elimina complet umanitatea și empatia. Nici eroii (sau anti-eroii) nu ies nimic în evidență, sau nu li se acordă ocazia de a demonstra că sunt altceva decât vehicule pentru ca povestea să meargă înainte.

În schimb, povestea în sine e foarte captivantă. Nu e strident de previzibilă, rezervă câteva plot twist-uri și pentru final și se termină într-un mod satisfăcător. Sigur, poate părea că simpla parte de mister e un instrument literar ieftin de a atrage atenția cititorului, dar în ziua de azi nu e ușor să vii cu o premiză care să nu mai fi fost execută în n moduri diferite.

Deși am fost dezamăgit de personaje și de aspectele prea forțate de antagoniști "impolitically corect", preferând un conflict mai realist, în care ambele părți să aibă măcar un dram de dreptate, Wandereres aproape că a fost cartea mea preferată din cele citite în 2019 numai prin forța poveștii. Este o carte de încercat pentru fanii S.F.-urilor apocaliptice.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii