Următoarea problemă de rezolvat pentru Uniunea Europeană
Sunt un fan al Uniunii Europene. Nu un mega-fan, știu că au și bube, dar când tragi linie consider că au făcut multe lucruri bune. Știu că oamenilor le place să cârcotească și să facă mișto de lucruri precum faptul că au legat dopurile de sticlă sau că măsoară bananele, asta ca să nu vorbim de dezinformări mincinoase precum cea în care se zvonea că vor să ne facă să renunțăm la carne și să mâncăm în schimb gândaci, dar au avut multe măsuri bune, pe care nu le apreciem tocmai pentru că au ajuns puternic înrădăcinate în viața noastră de zi cu zi.
Printre acestea se numără standardizarea porturilor de încărcat de la telefoanele mobile. Pentru cei care nu își mai amintesc, în vremurile preistorice ale telefoanelor cu taste, cât o cărămidă, dacă se strica încărcătorul era o veritabilă aventură să găsești altul. Adesea nu se potriveau între ele nici cele de la același producător, ca să nu mai vorbim de un standard... Apoi Uniunea Europeană a zis gata, nu se mai poate așa și în prezent cablurile de încărcat telefonul au devenit o non-problemă. Ori ai telefon vechi, care e probabil pe micro USB sau mini USB, ori ai model "standard", mutat pe USB-C. Nu doar că nu ai nevoie de încărcător nou dacă schimbi telefonul, dar îl poți folosi și pentru a încărca alte dispozitive precum căști audio, aparate de bărbierit sau alte chestii pe baterii care au decis să folosească aceleași standarde.
Bun, acum aș dori să se facă același lucru cu broaștele de ușă. Când s-a stricat cea de la ușa de la dormitorul nostru am căutat prin 'nșpe magazine diferite de bricolaj, plus online, și nu am găsit nimic compatibil. Ușă generică din Leroy Merlin, nu ceva pe comandă, și nu doar că nu am găsit înlocuitor la ei dar nici măcar nu mai aveau uși / tocuri pe aceleași dimensiuni, ca să schimb cu totul.
Am rezolvat, cumva, printr-o improvizație dar nu e deloc normal. Și aș vrea să vină UE, să bată cu pumnul în masă și de acum înainte să se producă doar, nu știu, 2-3 tipuri de dimensiuni de broaște, cu 2-3 distanțe între axul clanței și zăvor. Se strică, așa cum pare că se strică toate lucrurile în ziua de azi, și nici o problemă. Te duci la magazin, iei alta, o bagi înapoi în lăcaș și gata, nu trebuie să schimbi ușa.
Chiar atât de greu să fie? Căci nu înțeleg, industria ușilor nu poate fi mai complexă decât industria telefoanelor. Sau poate există vreun "Big Door Mafia" cu interese mari la mijloc?
