Meșterul casei

Azi a fost zi de munci casnice, de meștereală pe probleme ce nu mai mergeau băgate sub coș. Ușa de care mă plângeam, de la dormitorul nostru, a devenit aproape imposibil de utilizat iar mecanismul de tras apa din baie se strica odată la câteva zile. Așa că dacă tot am rămas acasă și nu a fost nevoie nici să ies la alergat, m-am pus pe fapte mari.

M-a trezit de la 8 un alt vecin pus pe fapte mari, care tăia fiare cu flexul sub geamul nostru, în încercarea de a suda un grătar, așa că pe dimineață am luat-o spre jos spre Hornbach-ul din zonă, despre care știam că are broaștele de ușă disponibile expuse la vedere, pentru a-mi fi mai ușor să le compar cu a mea.

Am găsit una mult mai scurtă dar similară pe adâncime și ca poziție a găurii pentru mânere așa că am luat-o și m-am îndreptat plin de speranțe spre casă. Cu vreo 3 kilometri dus, încă 3 întors, am pus-o și de o plimbare de 6 kilometri (fără timpul din magazin), care mi-a obosit picioarele deja extenuate după long run-ul de ieri. Mai era și cald, ardea și soarele... dar știam că am o armă secretă.

În frigider, la rece, mă aștepta o doză de Radler păstrată pentru o ocazie specială. Și ce ocazie mai bună de a o deschide decât după ce m-am întors transpirat dintr-un magazin de bricolaj și mă pregăteam să mă apuc de treburi bărbătești? Am desfăcut-o, am luat câteva guri răcoritoare, și m-am apucat de treabă.

Broasca intra mai bine decât speram, se potrivea cât de cât și mânerul, mai rămăsese doar să fac finisările. Când colo, ce să vezi? Madam, ca o pisică ce este, a decis că berea mea e ceva ce ar fi distractiv de dărâmat. Nici că o începusem bine și a fost nevoie să o adun de pe jos cu mopul...

După ce am mai măsurat un pic, am constat că o să am nevoie fie de un șurub foarte lung, fie de niște lemne de îndesat în gaura vechii broaște. Parcă nici mânerele nu mai mergeau cum trebuie, în special cel de tip bulb. Și cum nu luasem nici mecanismul de schimb pentru vasul de veceu, m-am îmbrăcat la loc și am plecat de data asta spre Dedeman, care măcar era la doar un kilometru distanță.

Fusei și acolo, spărsei și acolo niște bani, și m-am apucat în sfârșit de treabă. Pe lângă banalele operații de înșurubare, mai era nevoie să sap lăcașul broaștei pentru că cea nouă era o idee mai lată, cam 1-2 milimetri pe fiecare parte. Din fericire, aveam pe acasă o minifreză pe care nu apucasem să o folosesc și un accesoriu pentru tăiat, ca un mini-flex, de am putut decupa spațiul rămas și să o potrivesc cumva. Am fixat-o "în gol", pe șuruburi care au ajuns la lemnul din spate, i-am pus mânere noi și după ce am mai forjat și lăcașul de închidere am iar o ușă care funcționează normal.

Da, arată ca naiba și probabil o vom schimba cândva... dar cine are timp și chef să dărâme un toc de ușă și să zidească la loc? E ok, oricum nu se vede.

M-am dus și în baie, am făcut o alba-neagra cu piesele din mecanismul vechi și cele din mecanismul nou, ca să nu stau să demontez rezervorul de apă cu totul, și am rezolvat și acolo.

Dacă problema din baie am mai avut-o și știam că e rezolvabilă, ușa de la dormitor se simte ca o veritabilă victorie. A fost o reală plăcere azi să ne fâțâim pe ușă, să putem apăsa pe clanță și să se deschidă, fără să fim nevoiți să o împingem cu forță. Să stea închisă când o închizi, fără să fii nevoit să pui un zăvor pe interior ca să nu intre noaptea pisicile peste tine. Chestii banale de care nu îți dai seama cât îți lipsesc până nu rămâi fără ele.