The Martian

Fiind un mare iubitor de S.F. nu mi-am pus niciodată problema ca The Martian să nu îmi placă dar nu m-aș fi așteptat niciodată să fie un film atât de anticipat și de lăudat și de persoane care nu se încadrează în categoria fanilor genului.

Am plecat astăzi, pe o vreme oribilă, atât de urâtă încât ne puneam problema să nu fim singurii la cinema. Singuri, căci restul cunoscuților noștri îl văzuseră deja (și îl lăudau!), am ajuns la Cinema Pro și am constatat cu uimire că s-au strâns mulți oameni! Sigur, nici chiar ca la Avatar sau The Hobbit, când se umpluse sala, dar mult, mult mai mulți decât de obicei.

S-a râs la scenele amuzante iar la momentele tensionate în sală s-a lăsat de fiecare dată o liniște profundă, neîntreruptă nici măcar de ronțăituri de popcorn. Am rămas profund suprins atât de film, cât și de reacția publicului.

(sursa imaginii: Wikipedia)

In The Martian, Matt Damon este Mark Watney, un astronaut abandonat pe Marte în urma unei misiuni de explorare care a mers prost. Cu resurse extreme de limitate, Mark își pune mintea la contribuție și cu ajutorul superputerilor sale de botanist reușește să supraviețuiască. Un fel de Robinson Crusoe futuristic, modul în care acesta se bazează pe știință îl scoate la liman din multe situații imposibile.

Drew Goddard, cel care a adaptat romanul ononim al lui Andy Weir pentru marele ecran, a spus așa:

You got to think of this as a religious movie, it’s just that the religion is science. It’s all about how a man has faith in his beliefs, and he trusts his instincts will help him get through this

Interesul din ce în ce mai mare pentru știință și explorarea spațială e aproape palpabil, cu atât mai mult cel legat de planeta Marte, unde s-a descoperit recent apă. NASA tocmai a anunțat un plan de a trimite un om pe marte vineri, într-un moment aproape strategic ales.

Dar divaghez. Pe cât de interesant este totuși contextul politico-social al lansării acestuia, pe atât de interesant este și filmul în sine. Matt Damon reconfirmă că este un actor de excepție, nimic nou aici, reușind să facă cele peste 2 ore ale peliculei să treacă mult prea repede.

Pentru mine e filmul anului. Îl recomand cu căldură mai ales că ceva îmi spune că e un film care va rămâne în istorie!