The Legend of Kitchen Soldier
Nu, chiar nu urmăresc așa des drame coreene. Dar uite că nici nu am apucat să termin bine Teach You a Lesson că mi-a sărit în cale The Legend of Kitchen Soldier, care mi-a stârnit interesul prin faptul că era descrisă pe infamul Reddit ca fiind una cu elemente de LitRPG. Nu a fost chiar așa dar a fost suficient de bună încât să mă înhațe încă de la primul episod.
Kang Seong-jae (în centrul posterului) e un tânăr de 22 de ani care își începe stadiul militar (obligatoriu în Coreea de Sud) la avanpostul din Ganglim. Provine dintr-o familie cu o situație materială modestă, fiind nevoit să renunțe la facultate și să lucreze tot felul de slujbe irelevante ca să o scoată la capăt. Tatăl lui, bucătarul micului lor restaurant de familie, moare la scurt timp înainte ca el să își înceapă viața de soldat. Combinat cu pasiunea lui pentru gaming, acest lucru îl pune într-o categorie cu risc ridicat de suicid așa că în căutarea unei responsabilități care să nu îl streseze prea tare, superiorii săi îl trimit la popotă, să fie ajutor de bucătar. Acolo, ce să vezi? Kang Seong-jae primește un popup pe care îl vede doar el și pe care îl anunță că a început un quest pentru a deveni un bucătar legendar.
Nu vă lăsați păcăliți de partea asta de RPG. E introdusă cu cap și e fix ce trebuie. Modul în care e abordată te face să te întrebi dacă e doar un mod prin care subconștientul său încearcă să treacă peste traume sau dacă chiar e ceva magic în spate. E o premisă de care nu se abuzează, fără să ai tone de popup-uri, statistici, quest-uri și level ups, dar care face lucrurile mai interesante. Povestea ar fi putut să fie aproape la fel de bună și fără acest element dar cu el capătă un strop suplimentar de magie și de mister și nu alunecă în ridicol. Serios, nu pot să nu îi laud pentru modul echilibrat în care au introdus bucata asta în serial. Acestea fiind spuse, The Legend of Kitchen Soldier are și alte calități.
Am citit că producătorii au fost surprinși de popularitatea imensă pe care a căpătat-o serialul în afara Coreei. Nu e plin de actori sexy iar umorul e foarte specific vieții de soldat în Coreea, conceput pentru localnici, fără să țină de mână potențialii spectatori străini și să le explice fiecare detaliu. Și fix de asta mi-a plăcut! Pentru că dincolo de umor și de povestea bună, la fel cum în The Winning Try am putut observa cum funcționează un liceu sportiv coreean, aici am putut să văd cum e armata la ei, într-un mod mai puțin romanțat.
Serialul stă foarte bine la toate cele trei capitolele: poveste, personaje și regie. Povestea e plină de suflet: timidul Kang Seong-jae încearcă să treacă peste moartea tatălui sau și prin noua sa meserie de bucătar își reamintește tot ce a învățat de la el de-a lungul anilor. Iar călătoria sa e presărată cu personaje care mai de care mai colorate.
Îl menționez prima dată pe Yoon Dong-hyeon (cel mai din stânga în poster) e bucătarul șef al avanpostului, un dezastru culinar obsedat mai mult de exercițiile fizice, și a cărui statură impresionantă reduce la tăcere criticii, ce suferă în tăcere. Nu are însă un suflet rău și cu ajutorul lui Kang Seong-jae devine în sfârșit un bucătar competent.
Avem apoi șefii din armată. Cho Ye-rin (a doua din stânga în poster), comandantul de post, o femeie onestă care încearcă să respecte regulile și să le asigure soldaților o viață cât mai bună. Îl avem apoi pe Park Jae-young (al doilea din dreapta), sergentul major și ofițer de aprovizionare, veșnic sărit peste promovare, care susține că ar fi fost gangster în tinerețe, și care are un suflet mare și bun în pofida aparențelor. Și nu în ultimul rând, căpitanul Hwang Seok-ho (cel mai în dreapta în poster), comandatul avanpostului din Ganglim și cel mai slab din promoția sa, care oscilează între protagonist și antagonist din cauza lipsei de coloană vertebrală și datorită faptului că îi pasă totuși de subordonații săi.
Dincolo de călătoria culinară a lui Kang Seong-jae și tranziția lui către un bucătar talentat, sosirea sa pune în mișcare evenimente ce scot la iveală corupția din spatele furnizorilor de ingrediente pentru popotă, oferind nu doar un fir narativ suplimentar cât și o ocazie pentru ca alte personaje să exceleze și să crească, nu doar cei din bucătărie.
Și nu în ultimul rând, avem regia. Mâncarea gătită de Kang Seong-jae e atât de magică și specială încât atunci când e gustată avem adesea mici scenete pline de umor care încearcă să evoce ce simt cei care o gustă. De exemplu, pentru contrast, când acesta ajunge inițial în bucătărie, soldații gustă mâncarea gătită de actualul bucătar Yoon Dong-hyeon. O simplă mușcătură dintr-un cârnăcior îl transportă pe unul dintre ei pe o plajă unde, într-o scenă sângeroasă de război, e asaltat de o forță misterioasă. Rând pe rând camarazii săi cad pradă inamicului, în moduri amuzant de dramatice. Inamicul? Yoon Dong-hyeon care îi mitraliază folosind în loc de gloanțe acei cârnăciori oribili!
Seria are 12 episoade de aproximativ o oră, toate pline de foarte mult umor, suflet și mâncăruri delicioase (după scena cu Donkatsu am rugat-o pe prietena mea să îmi facă și mie și a ieșit o cină la fel de memorabilă ca cea din serial). Mi-a atras atenția și faptul că episoadele au părut a fi foarte lungi, în sensul bun. Adesea simțeam că se pregătesc de încheiere și se plantează semințele pentru episodul următor doar ca să descopăr că mai am încă 30 de minute de văzut. Se întâmplă chestii și toate te fac să râzi și te țin lipit cu ochii de ecran.
