The Hateful Eight

Atunci când legendarul regizor Quentin Tarantino anunță un film nou, e greu să nu fii entuziasmat, cu atât mai mult dacă ne gândim și că ultimele sale două filme, Inglorious Basterds și Django Unchained, au fost ambele excelente.

Drept urmare, nu am putut rezista tentației și m-am uitat la The Hateful Eight. Nu m-am documentat înainte deci nu știam mare lucru despre poveste, personaje sau actori. Am considerat că nu era necesar, aveam doar de-a face cu un film de Tarantino. Ei bine, a fost o greșeală.

Poster "The Hateful Eight"
"The Hateful Eight" by Source (WP:NFCC#4). Licensed under Fair use via Wikipedia.

Acțiunea e plasată undeva după terminarea Războiului Civil american. Amenințați de un viscol puternic, un grup de vânători de recompense se refugiază într-o cabană izolată.

Unul dintre ei, John Ruth (interpretat de Kurt Russell), călătorește alături de prizioniera sa, Daisy Domergue, căutată pentru crimă, cu o frumoasă recompensă de 10.000 de dolari pe capul ei. Acestuia i se alătură și maiorul Marquis Warren (Samuel L. Jackson) și (viitorul) șerif Chris Mannix. John e conștient că cel puțin una dintre persoanele din cabană este complicele lui Daisy și dorește să o ajute să scape, așa că paranoia se instalează rapid.

Privind lucrurile la rece, filmul e bun. Deși cam lung, de aproape trei ore, reușește (la limită, ce-i drept), să nu te adoarmă. În același timp e un film dezamăgitor. Nu e un film alert și plin de acțiune, precum recentele Django Unchained sau Inglorius Basterds, e mai degrabă similar vechiului Reservoir Dogs, și ar fi putut fi transformat cu succes într-o piesă de teatru.

Prima jumătate a filmului e compusă aproape exclusiv din dialoguri între personaje, pe care ajungi să le cunoști. Nu există eroi în acest film. Nu există personaje pozitive sau măcar simpatice. Sigur, carismatici sunt, dar în același timp sunt nemernici, rasiști, nesimțiți, ignoranți, bădărani și cruzi, nu neapărat în această ordine.

Nu e un film în care ții pumnii personajelor, dorindu-le să își dovedească adversarii, și nici pentru mister, care nu e chiar atât de fascinant. E un film de privit pentru interacțiunea dintre personaje, pentru povestea în sine și, de ce nu, pentru cadrele vizuale și scenele destul de violente (vorbim totuși de un film de Tarantino).

E de văzut? Discutabil. Fanii regizorului îl vor aprecia cu siguranță. Fanii filmelor de acțiune regizate de Tarantino... nu prea. Cu așteptări realiste, nimeni nu va fi dezamăgit.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii