The Happiness Hypothesis: Finding Modern Truth in Ancient Wisdom - de Jonathan Haidt

Scopul nostru în viață este, într-o formă sau alta, să fim fericiți. Te-ai aștepta atunci ca fericirea să fie un subiect tratat cu atenție și seriozitate însă majoritatea cărților despre fericire sunt fie simpatice dar lipsite de substanță, fie de-a dreptul aberații crunte. Salvarea e oferită de Jonathan Haidt, care prin The Happiness Hypothesis: Finding Modern Truth in Ancient Wisdom oferă o perspectivă asupra fericirii ce poate fi luată în serios de oricine.

coperta "The Happiness Hypothesis"
sursa imaginii: Goodreads

Pornind de la concepte din spatele principalelor religii și curente filozofice, Jonathan Haidt a identificat un set de idei ce se regăsesc în fiecare cultură. Le-a disecat apoi fără milă, analizându-le atât psihologic, cât și științific, și oferind astfel răspunsuri despre cum să poți pune în practică noțiunile teoretice pentru a fi mai împlinit dar și cum funcționează în spate.

Atunci când vorbim de sentimente, fericire și depresie, tendința e ca lucrurile să fie abordate fie biologic, discutându-se rolul hormonilor asupra organismului și a stării noastre de bine, fie psihologic, insistându-se adesea pe truisme inutile sau pe sfaturi greu de pus în practică. Haidt nu face asta.

The Happiness Hypothesis te educă în paralel despre biologie, filozofie, religie, psihologie și sociologie. Conceptul de fericire e analizat din fiecare unghi posibil, fără a se propovădui o soluție anume. Descoperi de ce religia aduce satisfacție unora, în timp ce alții preferă libertarianismul, putând astfel să te înțelegi atât pe tine, cât și pe celălalt. Scopul cărții nu este să propună soluții specifice, ci să te ajute să le identifici singur, conform nevoilor tale.

Partea științifică, și nu pot să subliniez suficient acest lucru, e dozată perfect, nu doar partea biochimică, ci și teoriile ego-ului, dar fără a aluneca plictisitor de puternic în domeniile biologiei sau psihologiei. Primești toate informațiile necesare pentru a înțelege ce se întâmplă cu organismul uman, și în special cu creierul, astfel încât emoțiile devin mai controlate. Mie unuia mi-e greu să am senimente negative puternice de când cunosc știința din spatele lor.

Sigur, instinctele rămân în continuare acolo, dar dramul de înțelepciune căpătat în timp le pune adesea frână. Sunt doar hormoni și reacții chimice, îmi spun, mă opresc și analizez la rece situația. Cum s-a ajuns aici? Ce pot face pentru a remedia problema? Mă ajută cu ceva să sufăr? Suferința, chiar și cea fizică, sub orice formă, poate fi suportată altfel odată ce realizezi cauzele reale.

În același timp, și bucuriile pot fi privite cu aceiași ochi critici. E un sentiment veritabil și de durată? Mă va face acest lucru fericit și peste 5 minute? 5 zile? dar peste 5 ani? Filtrând totul analitic cresc șansele de a atinge cu adevărat fericirea și împlinirea sufletească.

E drept, multe dintre ideile care m-au determinat să gândesc altfel au fost acumulate de-a lungul timpului, fie din experiență, fie din cărți precum Thinking, Fast and Slow sau Living Noviolent Communication, dar cred că The Happiness Hypothesis poate reprezenta o scurtătură pentru mulți. E perfectă atât pentru cei care caută să își îmbunătățească viața dar mai ales pentru cei care vor pur și simplu să înțeleagă acest concept eluziv de "fericire", din perspectiva unui om de știință și nu a vreunui pseudo-guru spiritual.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii