The Dark Beyond the Stars - de Frank M. Robinson

În mare, există două tipuri de romane S.F.: cele inteligente, pe care le citești și pentru a descoperi scenarii inedite interpretate într-un mod plauzibil, cum ar fi Seveneves, și cele care sunt de fapt romane de mister plasate în spațiu / viitor, și pe care le citești cu sufletul la gură pentru a descoperi deznodământul. The Dark Beyond the Stars se încadrează în cea de-a doua categorie.

sursa imaginii: Goodreads

Sparrow, un tânăr amnezic, se trezește din comă și descoperă că face partul din echipajul navei spațiale Astron.

Timp de peste două mii de ani, naveta a traversat galaxia căutând semne care să confirme existența unor alte forme de viață, dar fără succes. Uzată și învechită, nava de-abia se mai ține pe picioare și totuși căpitanul ei, nemuritor și obsedat de misiunea sa, insistă să traverseze un lung vid întunecat, lipsit de planete și de stele.

Călătoria s-ar întinde sute de generații și mulți se îndoiesc că nava ar face față și, mai presus de toate, se îndoiesc că mai există măcar viața în afara Terrei.

E un roman simpatic și destul de tipic. Seamană parțial cu Hull Zero Three a lui Greg Bear (prima dată am crezut chiar că sunt scrise de același autor), se citește rapid și conține unele idei interesante.

Deși nu se compară cu Aurora lui Kim Stanley Robinson, tot un roman despre o navă generațională, care este mult mai bine și mai inteligent scris, The Dark Beyond the Stars are propriile viziuni futuriste demne de luat în seama.

Modul în care Frank M. Robinson a gândit civilizația de pe navă mi s-a părut inedit (e cu siguranță unic printre lecturile mele) și se poate spune că e un roman S.F. care să îți stimuleze puțintel intelectul.

Din nefericire, e stricat de un final dubios, ușor grăbit, și cu un feeling de zdrang! cu mămăliga-n geam!. Regret că am citit cartea? Nu. Dar nici nu am de gând să o recitesc vreodată...