Trăim în viitor - II
Într-unul dintre reality show-urile pe care le urmăresc (Take a Hike!, o producție sud-coreeană), un grup de celebrități neobișnuite cu muntele este pus să facă drumeții montane pentru prima dată. Nu m-a șocat să văd cât de bine organizate sunt traseele montane în Coreea de Sud (bine marcate, cu scări, balustrade și poteci clare). M-a uimit, m-a făcut să oftez și să regret că noi nu vom ajunge probabil niciodată la acel nivel de civilizație, dar nu m-a șocat.
Nu m-au șocat nici scenele din orașele de munte (care arătau mai moderne decât metropolele de la noi), mașinile cu opțiuni high-tech, bucătăriile dotate cu gadget-uri inovative sau telefoanele lor de ultimă generație. Erau, într-adevăr, lucruri plasate la extrema futuristă a posibilităților din prezent, dar nu erau sci-fi. M-a șocat, în schimb, una dintre scene.
Unul dintre participanți observă că, în timp ce ei se plâng și se vaită, cameramanul urcă aceleași pante... dar cu un rucsac voluminos și greu în spate, pentru aparatură. Impresionat, îi oferă ulterior cadou un ajutător robotic pentru mers.
La fel cum mă mai duc eu pe eMag să îmi comand router 4G când mă lasă iar excavatoarele fără Internet (probleme de anul 2026, ce să zic...), așa s-a dus băiatul acela și a comandat un ajutător robotic pentru mers. Nici măcar nu știam cum să descriu ce văd. M-a tras chiar Claude de mânecă atunci când mă ajuta cu un review editorial, să îmi spună că "ajutător" nu există în limba română. Boss, eu nu credeam că există chestia aia la modul general.
Era o chestie scoasă din filmele S.F. sau din reportajele pe care le vedeam când eram copil despre tehnologiile experimentale care vor fi disponibile cândva (soon™) la scară largă. Niște accesorii cu motorașe pe care le fixai pe șold și pe picioare, care arătau ca un veritabil produs final și nu un prototip (și chiar erau un produs comercial real!). Funcționau! Am rămas, repet, șocat!
Ca orice om curios, m-am dus imediat pe Google. Nici măcar nu știam ce caut, am scris "robotic walking assist", ca neanderthalianul care știe doar să arunce cu keywords în speranța că mușcă ceva. Printre primele rezultate, ce să vezi, o companie numită Hypershell care chiar părea o firmă de oameni serioși, nu genul de țeapă unde comanzi luna de pe cer și primești în colet o poză cu ea.
Intrând pe site, ce m-a șocat și mai tare a fost să descopăr că sunt chestii accesibile. Chiar și eu aș putea cumpăra unul! Un model să zicem average e vreo 900 de euro, sub pragul psihologic al miei de euro! Practic e o alternativă la Logan, iar cu traficul din București s-ar putea chiar ca un hyper-mers pe jos să fie mai rapid.
Am aflat apoi că se numesc exoskeletoane (sau exoschelete, dacă e să fiu pedantic) și înarmat cu informația asta am făcut următorul pas logic: oare au și pe Amazon? Ghici ce? Nu doar că au o tonă, dar tehnologia a ajuns chiar la stadiul în care se găsesc chinezării similare la prețuri de doar câteva sute de lei. Și se știe că imitațiile astea ieftine nu apar decât după ce se formează deja o piață de desfacere a mărfii.
Ce m-ar fi șocat totuși cel mai tare ar fi fost să găsesc așa ceva și pe eMag. Dar n-au nimic de genul, în caz că nu aveam suficiente semne că suntem rămași în urmă. E și normal, până la exoskeletoane noi trebuie să învățăm să manevrăm un excavator clasic fără să rupem cablurile de Internet...
