Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Prin anii 1400, un domnitor român devenea spaima turcilor și a negustorilor necinstiți. Supranumit Vlad Țepeș, istoria națională își aduce aminte cu drag de el, fiind văzut ca un simbol al onestității și un apărător al patriei ce a reușit să pună la respect puternicul imperiu otoman. Realitatea e însă
Aberatii
Îmi aduc aminte cu o nostalgie apăsătoare de acele vremuri de glorie. Pe atunci aveam un țel în viață: vaccinul! O parte dintre noi apăsam frenetic butonul de refresh, așteptând cu sufletul la gură apariția miticului loc liber la vaccinare. Ce vânătoare, ce puști, ce ogari? Nimic nu se compara
Aberatii
Pentru echipa de programatori pandemia nu a schimbat mare lucru. Munca se efectua în continuare în fața calculatorului, doar tabieturile erau diferite. Conversațiile matinale de curtoazie nu se mai țineau cu o cană de cafea în mână ci pe grupul de chat. Micile discuții fuseseră înlocuite de simple mesaje de
Aberatii
Povestea celui mai aprig blestem începe cât se poate de tradițional. În clasicul stil "a fost odată ca niciodată", într-un regat oarecare, un împărat și o împărăteasă se chinuiau fără succes să facă un copil. Ca în povești, problema nu s-a rezolvat printr-o vizită la o clinică de
Aberatii
Zece nu avea nevoie de nici o introducere. Era cel mai bazat și nu doar matematic vorbind. Fiind nota maximă, era definiția excelenței și primul care nu era doar o cifră ci un număr. Nouă era un fel de zece, dar imperfect. Pe-acolo fiind, reușea să satisfacă marea masă. În
Aberatii
A fost odată ca niciodată un împărat, sau cel puțin așa scria pe profilul lui de Facebook. Acest împărat avea trei fete la care ținea ca și cum ar fi fost copiii lui. Într-una din zile, ce i să năzări împăratului? Ia să facă el un live și să le
Aberatii
E în firea oamenilor să se ia de Gabriela Firea și de sloganurile ei stupide de campanie. În firea mea e să fiu un soi de Gică-Contra și să mă simt îngrijorat de principalul ei contra-candidat. Băiet bun, marele lui dezavantaj nu e faptul că este un fost olimpic într-un
Aberatii
Ăștia care cred în horoscoape, soartă și alte trăznăi, ar fi spus despre Lorin că avea un nume de familie predestinat. Își câștiga pâinea făcând mici ornamente din ipsos, reparând și văruind pereți, iar pe buletinul său scria clar "Lorin Ipsos". Nu era nimic predestinat aici, dar nici
Aberatii
De când am căști Bluetooth tot aștept să mă trăznească Dumnezeu. Cu telefonul te miri pe unde sau cu laptopul la locul lui, mă plimb țanțoș de colo-colo ascultând în continuare muzica sau urmărind seriale pe Netflix. Duse sunt momentele în care trebuia să pun pauză și să las căștile
Aberatii
Așa cum majoritatea bărbaților din ziua de azi par să aibă aceeași tunsoare și același tip de barbă, tot așa majoritatea poveștilor începeau cu "a fost odată ca niciodată”. Era principalul aspect care le diferenția de restul operelor literare, puternic înrădăcinat în ADN-ul și cultura lor. Așa cum musulmanii
Aberatii
În genul acela de pădure fermecată în care animalele au calități antropomorfe, trăia un leu tobă de carte. Citea toate bestsellerele de business, marketing, știință și psihologie, asculta cele mai șmechere podcasturi, avea chiar și blog și cont de Twitter unde posta link-uri interesante. Cu toate acestea, restul animalelor din
Aberatii
Era o dată un om tare rău. Atât de crud, meschin și lacom încât toată lumea se întreba "Cum de nu-l mai înghite pământul odată?". Nu realizau că oameni răi erau peste tot, pe cât de lung și lat era pământul, iar acesta se săturase să-i tot înghită.