Sula și prefectura, lesa și gardul

Se face seară, dau să ies la plimbarea canină. Apuc să dau o tură cu cățelele apoi cobor și cu Puchi (al cărui nume nimeni nu știe cum se scrie, deși prietena mea i-a pus numele). Îl iau sub braț, pentru că e bătrân și mă îndrept spre mini-poteca de iarba de lângă bloc, singurul loc înverzit în care mai poți plimba câini în zonă de când Piedone a "început" să facă parc.

Nici nu apuc să ies bine din curtea blocului și să dau colțul (la propriu), că văd ditamai câinele lup cum își face nevoile în iarbă, în timp ce stăpâna îl așteaptă.

"Stați liniștit că nu mușcă", mă asigură cucoana.

O fi, dar e ditamai animalul, literalmente de patru ori cât potaia bătrână de sub brațul meu. Mă apuc să îi bat obrazul, e ilegal să plimbi câinii fără lesă, cu atât mai mult rase mari cum e cea a câinelui lup, care are parcă nevoie și de botniță. Dar cucoana îmi dă șah cu răspunsul:

"Nu pot să îi pun lesă că sare gardul".

Mai multă legătură are sula cu prefectura decât acel șir de cuvinte. M-am întors în casă cu câinele încă sub braț, de nu a apucat amărâtul să calce pe iarbă.

Serios, ce pot să îi zic unei astfel de persoane? Să mă cert cu ea? Mai multe șanse am să mă înțeleg cu câinele decât cu stăpâna, care pare să aibă un nivel de inteligență sub nivelul mării.

Bă, dacă vrei câine de talie mare, recunoști cu gura că nu ești în stare nici măcar să îl ții în curte, că îți sare gardul, și îl scoți ca inconștienta la plimbare fără lesă, atunci nu meriți să ai câine. Amendă plus bătaie, zău așa.