Pe 11 noiembrie 2023, la ora 11:11 a avut loc cea mai recentă ediție a Sky Run, o competiție de urcat scările, desfășurată în interiorul SkyTower București. 35 de etaje, 700 de scări și multe semne de întrebare. Am alergat pe asfalt, pe nisip, prin nămol, pe dealuri, prin pădure și în pantă și în coborâre, dar pe scări? Niciodată. Sigur, am mai urcat ocazional treptele prin parcuri dar nu a fost genul acela de efort susținut, concetrat strict pe ascensiune. Așa că, mânat de curiozitate, m-am înscris, am reușit să îmi corup și unul dintre colegi, și am participat la competiție.

Cum a fost pe partea de alergare?

Sportul acesta de alergare pe scări, denumit tower running, e surprinzător de vechi (peste 100 de ani) dar nu beneficiază de la fel de multe resurse și ghiduri precum alergarea clasică. De altfel, propria-mi întrebare pusă pe Fitness Stack Exchange a primit cu greu un răspuns, și acela bazat pe presupuneri How difficult is a stair climbing (tower running) race for a regular runner?

Drept urmare, am încercat să combin sprinturi pe scările din parcurile Carol și Tineretului cu long run-urile din weekend și am sperat să pot face același lucru și la fața locului. Odată ce am ajuns în fața linie de start, am avut o surpriză nu tocmai plăcută: stările erau mult mai abrupte decât cele pe care le-am alergat.

După primul etaj am simțit neplăcuta senzație de cuțite înfipte în pulpe. Alergând în mod regulat, uitasem cum e să ai febră și să te doară mușchii picioarelor. Sky Run mi-a reamintit și încă cum!

După primele 5-10 etaje am început să mă obișnuiesc cu mișcarea și am intrat în rutina tipică de alergător: ignori disconfortul și durerile care nu sunt "ascuțite" și împingi. Nu s-a pus problema de a "alerga", ca la antrenamente, și de a sări din 2 în 2 trepte, dar am reușit măcar să nu mă opresc din ascensiune.

Am terminat cu un timp oficial de 06:34 minute, ceea ce m-a plasat pe poziția 162 din 348 de participanți cu rezultate înregistrate (cel mai rapid timp a fost de 03:19, cel mai lent de 14:35). Decent pentru o cursă unde nu știam la ce să mă aștept și cu potențial de îmbunătățire considerabil.

Cel mai surprinzător e faptul că deși am simțit intens efortul, a fost unul aproape pur muscular. Pulsul meu mediu a fost de 129 bpm, cu un spike de 148 bpm (maximul pe care îl pot duce e undeva în jur de 200-210 bpm). Adică zona 2 de efort, puls de plimbare energică, cu maxim ce ducea spre jogging lejer, nu sprint. Concluzia: stau în sfârșit bine la cardio și e cazul să readaug antrenamente de viteză în program.

Cum a fost "traseul"?

Să o spunem pe-aia dreaptă: am urcat practic pe scările de urgență ale unui bloc turn. Din start au fost excluse peisajele sau aerul curat deci era dificial ca "traseul" să nu fie monoton.

Cu toate acestea, organizatorii și-au dat silința să facă cursa una cât mai interesantă. Erau voluntari (cred că) la fiecare etaj, care să te încurajeze sau să te ajute, iar treptele erau marcate cu tot felul de mesaje promoționale sau încurajatoare, cât să nu pară totul complet repetitiv.

Iar monotonia scărilor a fost spartă cu succes la zona de finish, unde te puteai bucura de mâncare și băuturi și să admiri priveliștea de la înălțime.

Cum a fost organizarea?

Organizarea a fost de nota 10. Datorită circumstanțelor restrictive în care avea loc evenimentul și a numărului mare de participanți, era ușor ca experiența să nu fie una foarte plăcută. În schimb, oamenii de la 2be și SmartAletic au făcut o treabă bună.

Startul s-a dat începând cu ora 11:11, din 20 în 20 de secunde, câte 2 persoane, în ordinea numerelor de concurs. Pe baza acestei reguli, s-a publicat din timp pe site o diagramă cu orele de start, comunicată și pe mail, astfel încât știai exact când urma să pleci. Dacă o persoană sau chiar ambele lipseau, se aștepta și nu se sărea rândul, pentru ca timpii oficiali să fie respectați.

Acest lucru a fost demn de apreciat, în condițiile în care plecările s-au întins până pe la ora 13. În felul acesta puteai să mai stai pe afară sau prin mall, în loc să ghicești când îți va veni rândul.

Participanții

Au fost mult mai mulți articipanți decât mă așteptam. Site-ul de crononometrare numără aproape 350, dar sunt șanse ca nu toți cei care au luat startul să fi fost înregistrați corect.

Dar dacă la o cursă normală de alergare te bucură compania, aici nu a fost cazul. Din fericire, datorită startului în valuri s-a putut avansa cu ușurință. Am ajuns concurenți din urmă și i-am putut depăși fără să ne încurcăm.

Cum erau volunturi la aproape fiecare etaj, nu s-a pus problema să rămâi ultimul și să te rătăcești pe traseu.

Ridicarea kit-urilor

Ridicarea s-a putut face doar în ziua de vineri, între orele 15 - 20:00 și în ziua concursului pentru cei din afara orașului (teoretic).

Era necesar să vii cu o declarație printată și semnată dar, ca la toate competițiile care insistau să vii cu ea de acasă, existau totuși declarații și la fața locului.

Zona de start

Zona de start a fost amplasată la intrarea în SkyTower. Spațiul pus la dispoziție astfel a fost satisfăcător, deși poate ușor înghesuit ținând cont de numărul măricel de participanți.

Sunt conștient însă că opțiunile pe care le aveau la dispoziție organizatorii au fost restrânse, deci nu cred că pot fi criticați cu ceva la acest capitol. Au făcut o treabă bună, după posibilități.

Garderobă și vestiar

Nu a existat un vestiar unde să te poți schimba dar la nevoie o puteai face în toaletele din clădire sau în cele din mall-ul Promenada, care era fix lângă SkyTower.

A existat, în schimb, o garderobă unde puteai lăsa rucsacul/hainele. Lucrurile erau depozitate în saci sigilați, etichetați cu numărul de concurs. Procesul de a lăsa sau a ridica ceva de la garderobă a fost foarte rapid, bravo organizatorilor.

Rezultatele

Rezultatele au fost afișate în timp real, pe site dar și direct pe site-ul companiei de timing, unde vor rămâne probabil disponibile pentru mai multă vreme.

Poze din timpul concursului

Pozele au fost urcate pe Facebook, în mai multe albume. Partea bună este că au fost aranjate cronologic deci am putut regăsi pozele care apar orientându-mă după numerele de tricouri vizibile.

Au existat fotografi atât la zona de start, cât și pe parcurs și la cea de finish, astfel încât fiecare participant avea șanse să rămână cu o amintire.

Ce a conținut kit-ul de concurs și cum a fost medalia?

Pe lângă numărul de concurs cu chip de cronometrare și tricoul competiției, cei înscriși au primit o mostră de Perskindol - un gel pentru dureri musculare sau articulații (bine-venit, bănuiesc, și chiar necesar după cursă, pentru mulți), ceva plic/mix de shake proteic de la Nutriplus, un baton proteic și, cel mai amuzant, o băutură tonică Mountain Goat cu profil de canabis.

Tricoul, din nefericire, era genul cu două imprimeuri cauciucate mari, față și verso, ceea ce pentru mine îl face ne-purtabil. Arată, în schimb, simpatic.

Medalia a fost mititică dar simpatică, sub forma clădirii în care a avut loc competiția și aurită.

A meritat?

Da, pentru experiența inedită. Probabil voi reveni și la edițiile viitoare și chiar voi încerca să fiu competitiv și să scot un timp sub 6 minute.

Chiar dacă, pe de o parte, cursa durează foarte puțin și nu e spectaculoasă, este în schimb genul de experiență pe care nu o poți reproduce cu ușurință. Sigur, poți să urci trepte de bloc sau prin parcuri în mai multe seturi, dar nu e același lucru.