Silencer - Death - Pierce me
Pe vremea când încă existau și Yahoo! Messenger și Manga-Anime.ro (a fost cea mai mare comunitate online de fani anime și manga din România), ca utilizatori al acelui forum dar și prieteni împrăștiați prin toată țara, obișnuiam să organizăm periodic conferințe.
Ne auzeam la microfon de dinainte de Covid și ne pierdeam nopțile împreună. Ocazional, unul dintre noi punea muzică pe fundal atunci când dorea să împărtășească o melodie cu ceilalți.
Erau alte vremuri, muzica se găsea mai greu online iar baza o reprezenta pirateria și albumele descărcate de pe torrente sau soft-uri tip ODC/DC++ (peer sharing).
Înainte să mă strice YouTube Music și să ascult chestii mai domoale și mai pașnice, eram membru activ pe Romanian Metal Torrents și descopeream black metal, în special subgenurile melodice, simfonice sau atmosferice.
Printre albumele de bază pe care ajungea să le descopere orice fan se număra și Death - Pierce Me, al trupei Silencer. Melodia care dă titlul albumului, Death - Pierce Me, era una dintre preferatele mele și era memorabilă pentru că începea foarte melodios, cu un ritm calmant, deși ușor trist, care era apoi întreruptă subit de de urletele solistului. Se zvonea pe atunci că era nebun și la scurt timp după lansarea albumului a fost internat la o secție de psihiatrie.
Melodia era însă atmosferică și perfectă să citești un manga precum Blame!, alături de alte piese pur instrumentale, precum Darling Didn't We Kill You a celor de la Ulver (o altă formație de excepție). Am folosit însă melodia și cu alte scopuri.
Într-o noapte mohorâtă și ploioasă, când vremea rea se așternuse peste marea majoritate a țării, încât împărtășeam aproape toți din conferința atmosfera de film horror (lumini stinse, furtună afară, liniște și noi cu căștile pe urechi), m-am oferit voluntar să pun o melodie pe grup.
Țin minte și acum sperietura pe care le-am tras-o amicilor din grup, în special unei fete. Probabil că m-au înjurat, probabil că am meritat-o, dar măcar m-am ales cu o amintire din asta. Și deși black-ul atmosferic nu mai ajunge în playlist-ul meu la fel de des, odată la câțiva ani reascult piesa celor de la Silencer din pură nostalgie.
