Am creat un monstru!

Totul a început cu o problemă. De sănătate. A Pușei, cea sensibilă la stomac. Ca orice problemă rezonabilă, a avut și o soluție: bobițe speciale, de dietă (Purina Proplan Hypoallergenic). Era să avem și o a doua problemă: doamna doctor ne-a avertizat că nu sunt tocmai gustoase și, vorbind din experiență, ne-a spus că pisicilor nu prea le plac aceste boabe. Din fericire, problema asta am fentat-o, Pușa le-a halit fără să comenteze.

Teoretic ar fi trebuit să mai avem încă o problemă, căci avem mai multe pisici, ceea ce putea complica procesul de distribuție al mâncării. Din fericire, s-a rezolvat ușor. Nu îmi mai amintesc exact cum, dar Pușa a învățat rapid să vină pe raftul din dreapta mea și să îmi miaune când îi era foame. Ca orice stăpân servitor de pisici, m-am conformat doleanțelor doamnei, devenind dozatorul ei personal de bobițe.

Nu a durat mult până s-a prins și Madam de șmecherie. Păi ce, ea era mai fraieră? Singurul fraier din ecuația asta eram eu, dozatorul. Dacă a văzut Madam că se împart boabe, a început la rândul ei să ceară. "Dă-i și ei", a ordonat prietena mea, "și Madam mai are probleme cu stomacul". Eu ce să fac? M-am conformat și am mai adăugat o mâță pe listă.

Mâțele celelalte au încercat și ele marea cu degetul, dar ele nu erau nici Pușa, pacientul zero, și nici Madam, feblețea prietenei mele, pentru care s-a făcut excepție. Dacă au văzut că nu primesc, nu au început să ceară. În schimb, au început să pândească locul, ca să poată goli castronul de îndată ce una dintre pisicile privilegiate îl abandona.

Bobițele de dietă, despre care doamna doctor ne-a avertizat că nu prea sunt pe placul mâțelor, s-au transformat la noi în experiența culinară pe care se bat toate. Nu conta că aveau la discreție boabe scumpe, de calitate și bogate în proteine. Ca niște hipsteri, preferau varianta raw vegană, nu știu...

Bun, și unde-i monstrul? Aveți puțintică răbdare, imediat intră și acesta în peisaj, sub forma unei mâțe gri. Dar până atunci, să revenim la boabele de dietă.

La un moment dat au avut ceva probleme de stoc. Ca să nu moară grasele de foame, le-a comandat prietena mea ceva similar, dar de la altă firmă. Pușa a strâmbat din nas, Madam nici atât. N-au vrut să audă de ele, așa că le-am dosit pe undeva și au mâncat bobițe normale până le-a venit comanda.

Trece vreun an de la acel episod și ne pricopsim cu Mâța gri, durdulie, împănată și mai ales tupeistă. După ce a început să se simtă ca acasă, a văzut ea că pe raftul meu se împart boabe și a început să-mi urle în cap că vrea și ea. Dar cum să strici orzul pe gâște și bobițele de dietă pe pisici fără probleme? Ca să scap totuși de gura ei, ce îmi trece mie prin cap? Exact!

Scot sacul de boabe de unde era dosit, mă asigur că nu au expirat încă, și îi torn din el în bol. "Ai vrut bobițe? Na bobițe!". Sunt prea tânăr ca să fi prins bătălia de la Călugăreni, dar am apucat să văd cum se băteau turcii la gura ei. Sacul ăla cu boabe de dietă, care chiar erau nașpa, și pe care le-au refuzat celelalte pisici? Mi-ți-l-a golit Mâța gri de zici că nici nu a existat! Și s-a născut monstrul... o a treia pisică de servit.

Cu sacul golit dar cu mâța în continuare pe cap, am încercat să o păcălesc punându-i tot boabe standard în bol. Dar credeți că era fraieră? A strâmbat din nas, a plecat și, spre exasperarea mea, în loc să înțeleagă că s-a terminat șmecheria, a continuat să revină periodic. Poate-poate...

Cum nu mai aveam sac dar aveam monstru, la o vizită recentă la cabinetul veterinar i-am rugat să îmi recomande niște bobițe vrac. Ceva cât mai ieftin, dar fără să fie ieftin (a se citi "nesănătos"). I-am lăsat să aleagă, iar asistenta a fost sinceră și a recunoscut că mi-a dat ceva ce nu prea cumpăra... Perfect! Fix ce aveam nevoie.

Și ce credeți voi? I-au plăcut Mâței gri bobițele ieftine pe care nimeni nu vroia să le cumpere? Normal că i-au plăcut, fir-ar ea să fie de monstruleasă.

Cu monstrul creat, eu ce să mai fac? Stau și torn... dar în loc să torn într-un pahar, să îmi înec amarul, torn bobițe în boluri, să înec mieunatul pisicilor.