Persepolis Rising - de James S. A. Corey

Printre primele cărți pe care le-am citit anul acesta s-a numărat Cibola Burn, a patra din seria The Expanse, și am continuat apoi cu tot ce se publicase până la acel moment: Nemesis Games, Babylon's Ashes și nuvelele adiancente.

Nu e atunci normal să și închei anul cu nou publicata Persepolis Rising, cea de-a șaptea din serie? Normal că este!

coperta "Persepolis Rising"
sursa imaginii: Goodreads

Persepolis Rising are loc la aproximativ 30 de ani după după evenimentele din Babylon's Ashes și marchează începutul sfârșitului aventurilor echipajului navei Rocinante. Mai bătrâni și obosiți, Jim Holden și Naomi decid să se retragă, lăsând nava pe mâinile capabile ale lui Bobbie dar planurile le sunt date peste cap de reapariția infamului Winston Duarte, fostul admiral marțian responsabil pentru distrugerea Terrei.

Deși cea mai slabă din serie, Persepolis Rising mi-a readus aminte de ce ce eu (dar și mulții alții) sunt fanul seriei The Expanse: combină cu succes un roman SF misterios, în care tehnologii aproape magice sunt moștenite de la o civilizație extinctă, al cărei agresor nu este încă dezvăluit, un roman SF hard, cu tente spațio-politice, axat pe conflictele care pot apărea între Terra și restul organizațiilor extraplanetare și un roman tip space opera, în care Jim Holden & co. sunt salvatorii simpatici ai situației.

A reușit și să mă pună pe gânduri așa cum nu m-aș mai fi așteptat, readucându-mi aminte de vorbele profesoarei de istorie, care ne-a spus că, în teorie, cea mai eficientă formă de conducere ar fi dictatura luminată, dar nu neapărat și cea mai morală sau echitabilă. Invadatorul Duarte este aici un astfel de exemplu.

Nu conduce o flotă de cuceritori cruzi și demni de dispreț, ba chiar din contră, dintr-o altă perspectivă ar putea fi văzuți ca eroii unei povești alternative. Echitabili, nedispuși să verse sânge dacă acest lucru poate fi evitat, dar în același timp cu un pumn de fier, cuceritorii Laconieni ne dau o lecție foarte importantă legată de libertate și prețul acesteia. Dacă nu s-ar insera pe alocuri pasaje menite să ne reamintească de faptul că laconienii sunt totuși antagoniștii, ai putea chiar să ajungi să le ții partea.

N-aș recomanda-o încă. Vorbind de ceva scris de James S.A. Corey și nu de George R.R. Martin, următoarele volume nu sunt chiar atât de depărtate iar faptul că acțiunea are loc după un time skip ne reamintește că Babylon's Ashes nu ne-a lăsat cu vreun cliffhanger presant. În schimb, Persepolis Rising o face, schimbând iarăși status quo-ul și făcându-te să îți dorești iar următorul roman acum.

Cine are răbdare e sfătuit să aștepte. Cine nu... hei, e un nou roman din The Expanse!


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii