Perna dulce

Dupa ce ma trezesc dimineata pentru a merge la munca, uneori mai greu, alteori mai usor, dar niciodata cu chef, perna si coltul meu de pat reprezinta cel mai tentant lucru din lume.

As renunta la imbracat, as renunta la plecat si urcat intr-un tramvai aglomerat, si as da rewind pantalonilor, revenind in cei de pijama. Apoi m-as tranti in pat si-as dooormiii... probabil inca vreo ora sau doua, dupa care m-as duce totusi la munca.

Dar n-am de ales. Imi fac loc printre matzele care dorm, eventual le si trezesc din gelozie, dupa care ma asez la birou. La birou dau de Tasha. Si pe ea o trezesc, dar nu din gelozie, ci din simplul motiv ca imi foloseste laptop-ul pe post de perna.

Privind spre pat o vad spre Alex. Nu o invidiez. In ultima vreme lucreaza mai mult de noapte, ajunge tarziu acasa. Are nevoie de odihna inainte de a pleca iar la munca. Dar Pusha... ah, Pusha, fir-ar mama ei de matza!

Pusha e cea care intoarce cutitul in rana! De fiecare data cand ma vede plecand, se duce in pat, se aseaza fix pe perna mea si se culca! Daca nu as stii mai bine, as zice ca imi face in ciuda.

Cand o vezi insa ce dulce doarme, trece orice suparare! Poate ca de fapt o face pentru binele meu. Poate ca stie si ea cat de dulce e perna si se duce mereu fuguta-fuguta, sa ii pastreze farmecul, cat mai dureaza.

Si in timp ce eu plec la munca, Pusha imi pazeste dulceata din perna...