Parcul Șinei - XIII - în sfârșit, s-a întâmplat... nimic

În weekend, cred că sâmbătă, era să fac un mini-infarct. Am trecut pe lângă viitorul "parc" și am văzut oameni înăuntru, care făceau chestii.

"Măi să fie", mi-am zis, "te pomenești că în sfârșit demarează lucrările!". A trecut totuși mai bine de un an de când l-au anunțat. Apoi am descoperit ce se întâmpla: erau oamenii de la spații verzi, veniți să taie iarba. Care iarbă cam crescuse, într-adevăr, ținând cont că nu a mai intrat nimeni pe acolo de atâta vreme.

Pe de o parte e bine-venită această curățenie de primăvară. Oamenii au tuns și iarba de pe marginea trotuarelor, pe unde chiar trece lumea, și au făcut frumos. Dar în același timp au stat, au tuns și au greblat ditamai suprafața virană cam degeaba. Pentru că totul e închis, nu mai poate intra nimeni acolo.

Bine, și eu sunt cârcotaș. Dacă lăsau iarba să crească în continuare ca o junglă poate m-aș fi plâns că se strâng pe acolo gândaci și căpușe, nu? În orice caz, concluzia e că deși s-a întâmplat în sfârșit ceva, practic nu s-a întâmplat nimic.

Avem tot un loc pe care înainte îl foloseam iar acum e blocat. Dar e blocat cu iarba tunsă!