Jurassic World. E ok

Nu m-am omorat niciodata dupa filmele din seria Jurassic Park. Mi s-a parut interesanta premiza dar filmele in sine pur si simplu nu m-au prins. Jurassic World, din nefericire, nu este exceptia care sa confirme regula...

Prietena mea este insa o mare fana a seriei asa ca a trebuit sa mergem sa il vedem si desi nu pot spune ca mi-a placut, nici plictisitor sau urat nu a fost.

Vizual e frumos, cam ca orice film modern dar... nu in mod special.
Personajele sunt suficient de placute dar... nu in mod special.
Sunt si suficient de neplacute, cat sa te bucuri cand le vezi mancate dar... nu in mod special.

Chris Pratt insa, extraordinar in rolul lui Starlord, devine si aici atractia principala a filmului. Genul acesta de roluri i se potrivesc ca o manusa, omul are carisma si cu siguranta Jurassic World nu ar fi avut acelasi farmec fara el. Face parte din aproape toate scenele memorabile iar relatia dintre el si dinozauri este de-a dreptul adorabila.

Finalul este de asemenea reusit. A avut tot ce ii trebuie: scene care sa te tina cu sufletul la gura, happy end si lupte intre dinozauri. De data asta da, pot spune ca a fost bun in mod special, alaturi de filme precum Godzilla sau Pacific Rim. Un final numai bun de rontait popcorn pe fundal si barfit cu amicii la iesirea din cinema.

Si totusi, desi a fost un film solid si desi inteleg de ce fanii seriei (si nu numai), il vor adora, pe mine m-a lasat... ok. Nici bine, nici rau.

Daca mi-ar fi zis cineva in urma cu 20 de ani ca o sa vad un film cu dinozauri si ca nu o sa imi placa, nu as fi crezut. Nici acum nu reusesc sa inteleg de ce nu ma atrage seria dar un lucru e cert: sunt foarte probabil o exceptie.