P.H.Phew

Undeva pe joi, parcă, îi urmăream cu atenție și îngrijorare pe colegii de la backend. Vuia deja internetul despre vulnerabilități majore descoperite în PHP, ce necesitau update-uri și upgrade-uri urgente. Îi compătimeam dar nah, riscurile meseriei. Apoi jap!, m-a lovit un email de Hetzner peste față.

"Important Customer Information: PHP Update for Critical Security Vulnerabilities CVE-2026-109618 and CVE-2026-109619". Genul acela de subiect serios, ca un profesor strict de matematică, cu "Important", "Critical" și litere urmate de numere, ca într-un email de oameni mari. Preferam email-uri cu platitudini gen "vezi că ți-am dat restart la server" sau "vezi că s-a mărit factura la hosting", pe care să le pot ignora în liniște, dar ignoră-l pe ăsta dacă poți.

Cum să îl ignor când, tot pe un ton de oameni mari, email-ul mă anunță că și eu sunt un "om mare" (spre surprinderea mea), și că e musai, necesar și obligatoriu să fac chestii de oameni mari, cum ar fi să îmi instalez singur update-uri de securitate? Planurile mele de weekend? Poof!

În fine, aia e, trebuie să îți mai asumi și din-astea când ai două VPS-uri self-managed. Plătești prețuri mici, dar îți bați tu capul. Spre norocul meu, în 2026 e mai ușor ca niciodată să fii prost. Dovedind că, în pofida email-ului, nu sunt un "om mare", m-am dus la Claude la fel ca un copil care își trage fratele mai bătrân de mânecă, să îi arate cu degetul pe cei care l-au bătut.

Ceea ce înainte ar fi fost poate un weekend de muncă full-time, cu peri albi scoși și ficați mâncați, s-a transformat în câteva ore de prompt-uri și copy-paste-uri din și în terminal. Nu a fost totuși ușor, s-a soldat și cu victime, dar măcar s-a terminat cu bine: două VPS-uri cu Ubuntu upgradat, PHP pus la zi și vulnerabilități rezolvate. Până data viitoare, desigur.

Pe de altă parte, am început să rămân fără script-uri complexe. Am un VPS cu Node & Nginx, unde îmi țin cele două bloguri (acesta și cel de programare) și vreo 2-3 site-uri și subdomenii statice (adică HTML pur, old-school, unde nu prea ai ce să hăckuiești). Pe VPS-ul numărul 2, cel cu PHP & Nginx (am migrat de la Apache, la recomandarea lui Claude), mai țin Mangazup (PHP, dar ceva basic și custom, fără funcții de upload sau baze de date), Animezup (care acum e tot static) și încă un mini-site de prezentare, PHP-less.

Pe vremuri îmi plăcea și bucata asta de hosting. Instalai script-uri și librării de cod, te holbai la un terminal ca Neo în The Matrix, viața era frumoasă și plină de posibilități. Acum singura posibilitate rămasă este să fii hăckuit. Nu e o întrebare de "dacă", ci de "când". Măcar de criza curentă am scăpat. Momentan.