Pe scurt. Pe lung.

Doream să fac un experiment în care să scriu folosind numai propoziții scurte, dar a eșuat de la prima frază. Și cu ideile odată rostogolite la vale, mai pune-le frână dacă poți.

"Păi ține-le în frâu", veți zice, de parcă ideile astea ar fi niște cai. Sau poate le vedeți ca niște bucăți de marmură, gata să fie sculptate. Te duci frumos, cu dalta și ciocanul, și le sculptezi cum vrea suflețelul tău. Aiurea!

Ideile sunt ca niște bestii sălbatice, cu păr vâlvoi și membre care se agită în toate direcțiile. Dacă încerci să le controlezi, e ca și cum le-ai îndesa într-o colivie. Coliviile sunt pentru păsărele mici, cu pene colorate și un cioc care fie scoate triluri melodioase, fie croncăne, fie îți imită vocea. Indiferent ce le iese pe cioc, stau acolo, în cușculița lor, fără să ocupe mult spațiu. Și acum imaginați-vă ideea bestie, cea cu părul vâlvoi și membre care se agită, îndesată într-o colivie? Păi rezistă băricelele alea? Nu! Îți trebuie cușcă rezistentă, ca la zoo!

Așa e și cu ideile. Poți să încerci să le scurtezi. E posibilă comprimarea. Da. Dar merge numai pentru ideiuțe de buzunar, nu chestii serioase. Am eșuat deci de la prima frază, dar am eșuat și pentru că am pornit pe pista greșită.

M-am dus curajos, ca un dresor de lei, cu gândul că o să pot da din bici iar cuvintele se vor alinia în ordine, în forma dorită, în lungimea dorită. În realitate, dacă se uită o idee serioasă la tine și îți arată colții, nu știi cum să faci să îți menții calmul. Zici săru'mâna dacă poți să o transpui cumva, în orice formă.

Nu, ce trebuia să fac era să plec timid, cu lupa după mine, ca un entomolog în căutare de gândaci. Idei mici, cuvinte mici. Propoziții, nu fraze. Chestii. Vorbe. Bârfe. Simple litere care să formeze scurte cuvinte ce transmit simple idei în propoziții scurte.

Mă rog, toate-s prostii. Am pierdut atâta timp gândindu-mă la forma lor că am uitat de conținut.