În loc de alarmă

Cei care s-au uitat la desenele animate clasice de pe vremuri, Looney Tunes sau Tom și Jerry, își amintesc cu siguranță clișeul elefantului în magazinul cu porțelan. Când e necesar să se păstreze liniștea fix atunci se declanșează cacofonia: oale dărmate, vase sparte, tigăi care zdrăngănesc pe podea, tobe rostogolite și alte zgomote la fel de plăcute ca hârșâitul cretei pe tablă.

Prietena mea are ditamai colecția de parfumuri în dormitor. Rafturi întregi pline cu sticluțe, recipiente, cutiuțe și licori înmiresmate, înghesuite ca sardinele într-un dulap fără vitrină populat pe vremuri cu plante. Într-o noapte, fix când era somnul mai dulce, Jegăriciul s-a gândit că ar fi interesant să le exploreze. Țuști pe birou, țuști pe raft, țup-țup-țup printre parfumuri și de acolo a început haosul.

E nașpa când te trezesc zgomotele. Câini care latră afară, claxoane, bețivi care urlă noaptea sau clasicele bormașini. E nașpa dar înjuri și te culci la loc. E și mai nașpa când te trezește zgomotul unui motan care calcă deloc grațios printre sticluțe și le dărâmă de pe raft pe podea.

E mai nasol nu neapărat din cauza zgomotului cât a implicațiilor. Cioburi, haos și dezastru, ultimele lucruri de care ai chef noaptea.

Un pisoi care dărâmă parfumuri de pe raft e cea mai bună alarmă. Te trezește instant, te ridici din pat, aprinzi lumina și după ce îl dai afară în șuturi te apuci să strângi. Succes să adormi la loc după. Cafea? Cine mai are nevoie?