In Capitala

De cand m-am mutat in capitala, toate persoanele cu care nu m-am mai vazut de ceva vreme ma intreaba aproape de fiecare data acelasi lucru:

-Cum mai e in Bucuresti?

Raspunsul meu este mereu, in mod inevitabil, acelasi:

-Aglomerat

O zi in Bucuresti incepe cu un tramvai aglomerat, in care oamenii se indeasa pana cand ajung sa se calce in picioare si sa se injure. Doamne respectabile se iau la harta, se fac acuzatii cum ca una dintre ele ar fi baut apret, iar domni respectabili declara ca cineva a fost nerezolvat de dimineata. Adesea tramaviul stationeaza pentru ca nu se pot inchide usile si, de fiecare data, oamenii se inghesuie si mai tare. Nimeni nu mai coboara, toti strang din dinti si umeri, sug burtile si spera sa ajunga cat mai rapid la destinatie.

La metrou e chiar si mai aglomerat. De multe ori poti sta la coada ca sa poti intra, dupa care incerci sa te strecori intr-un vagon arhiplin, ce nu iti ofera posibilitatea de a te agata de ceva. Mergi inghesuit, rugandu-te la zeul Metrorex sa nu puna o frana brusca, ce-ar schimba probabil centrul de greutate al trenului.

La intoarcere, aceeasi poveste. Oameni cu chipuri obosite ce se calca in picioare incercand sa prinda loc in tramvai. Turme, cirezi de oameni schimband magistralele, printre care trebuie sa te strecori cu grija. Singurul gand care te incalzeste este acela ca urmatorul metrou vine in doar doua, trei minute.

Pana si pe trotuare e aglomerat iar aglomeratia e cu atat mai uimitoare cand te gandesti cat de mare este orasul si cate mijloace de transport diferite exista: autoturismul personal, taxiuri, tramvai, autobuz, troleibuz, metrou si chiar si mersul pe jos.

Cu toate acestea, in fiecare dimineata, in centru, in intersectia de la Unirii, se ciocnesc de fiecare data masele. Intai trece marea de pietoni, ignorand adeseori culoarea semaforului, urmata de marea de masini, ce ignora la fel de des culorile. Aproape ca e un fel de Ouroboros modern ce te face sa te intrebi ce a fost mai intai? Masina sau pietonul?

Exista, ce e drept, si o alta fata a Bucurestiului, cea nocturna. Am mers de doua ori cu autobuzul de noapte si mi-a placut enorm. E o experienta atat de relaxanta si contrasteaza atat de mult cu transportul public din timpul zilei.

E liniste, autobuzul e liber, traficul aproape inexistent iar strazile pustii, semi-intunecate, semi-luminate, contrasteaza puternic cu becurile orbitoare din autobuz. Un peisaj de-a dreptul sublim, desprins parca din alta lume, din alt oras, din alt univers cu alti oameni.

Erau, pe vremuri, fetite dulci in Bucuresti. Azi sunt doar fragmente de aglomeratie.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii