Imperiul Lehliu

La început a fost Lehliu. Nu la început de tot, când era Cuvântul, iar Cuvântul era Dumnezeu, ci undeva mai pe urmă, când au început să apară orașe și sate în țărișoara asta. Iar printre ele a fost acest Lehliu, un mic sătuc pe undeva prin Călărași.

Oameni ok, lehlienii, cam ca toți oamenii, dar cu un defect: erau un pic fuduli și complexați de faptul că aparțineau unui banal sat, nici măcar unul faimos precum Cucuieții din Deal, Cuca Măcăii sau Cuca Racha. Așa că atunci când au început să răsară șinele de cale ferată prin țară, hop și ei să își trimită reprezentanți care să marcheze terenul. Au găsit un spațiu nerevendicat încă de-a lungul șinelor și au fondat acolo Lehliu Gară, care, în mod deloc surprinzător, urma să găzduiască una dintre primele gări.

Dar lehlienii, oameni fuduli cum am stabilit, nu s-au oprit aici. Și-au trimis un alt grup de coloniști pe malul mării, au luat și pe acolo ceva teren încă nepopulat în primire și au fondat Lehliu Port.

O vreme acolo s-au oprit tendințele lor expansioniste până când unu' a lu' Coandă a inventat ceva motor (sau să fi fost Aurică a lui Vlaicu?). Cert e că lucrurile s-au pus în mișcare și câteva decenii mai târziu un alt Lehliu s-a alăturat imperiului: Lehliu Aeroport.

Te-ai fi așteptat ca de data asta chiar să se oprească sau măcar să țintească un pic mai jos spre Lehliu Autogară sau Lehliu Stație de Metrou, dar nu, lehlienii erau oameni fuduli.

Aveau ei prin sat un băiat mai descurcăreț, unu' Florică, care sudase și montase toate cazanele de țuică din sat, făcuse și instalații de apă, ba chiar știa să pună și gresie. L-au însărcinat deci cu o sarcină extrem de importantă: să construiască o rachetă spațială cu care să poată pleca un alt grup de coloniști și să fondeze Lehliu Avanpost pe Lună.

Florică, băiat descurcăreț, a sudat el ceva butoaie mari, a pus niște prune la fermentat pentru combustibil, a făcut rost de niște carbid și cu vreo câteva bucăți de PAL și o mână de șuruburi a creat prima rachetă din programul spațial Lehliu.

Viitorii coloniști s-au îmbarcat cu surle și trâmbițe, și-au luat la pachet niște brânză de oaie, câteva cepe și multe damigene de vin, apoi au așteptat cu entuziasm să le aprindă Florică fitilul.

După o explozie fulminantă, viitorii (sau mai bine zis "foștii") coloniști s-au trezit nu în spațiu, ci la coadă la Poarta Raiului. Doar că în loc să își aștepte rândul la Sfântul Petru, au făcut ce știau ei mai bine și au profitat de ocazie pentru a găsi un colțișor de nori unde să fondeze Lehliu Lumea de Dincolo.