Farmacii degeaba

Dacă problema Ringerului lactat am rezolvat-o eventual iar la ultimul set de cumpărături am cumpărat chiar o întreagă cutie cu 10 flacoane, zilele trecute ne-am lovit de o altă problemă: cea a acelor fluturaș. Dar să recapitulez.

Slăbătura, ajunsă la bătrânețe și lovită de tipica problemă a pisicilor în etate: insuficiența renală, are nevoie de hidratare subcutanată zilnică. Adică i se bagă pe sub piele un ac precum cel din poza de mai sus iar cineva (prietena mea) îi injectează încet soluție din flacoanele de Ringer lactat. La penultima achiziție de Ringer am găsit și să iau ace dar pielea sărmanei mâțe e tăbăcită iar acele fie s-au rupt, fie s-au tocit și intră greu, spre nemulțumirea Slăbăturii.

Dacă tot a fost nevoie să fac ceva cumpărături în seara asta, am zis să trec și printr-o farmacie, să iau niște ace. Pe o distanță de nici un kilometru am luat la rând toate farmaciile, peste 10, unele literalmente una lângă alta, fără să găsesc la nici una dintre ele.

Nu îmi explic, ce rost are să ai atâtea farmacii puse atât de înghesuit dacă nu găsești chestii relativ standard. Din câte locuri e nevoie să cumperi paracetamol? Sau sunt menite pentru pensionarii care nu au ce face și care le iau la rând, pipăind cutii de aspirină căutând-o pe aia mai coaptă?

Nu mai zic de vremurile când Iepurașul, odihnească-se în pace, motănelul nostru cu diabet, făcea zilnic injecții cu insulină. Îmi era groază când mă trimitea prietena după seringi, fiind fix genul pe care le folosesc dependenții de droguri, de se uitau toate doamnele farmaciste ciudat la mine când întrebam. Eu care nici măcar alcool nu beau...

Concurența e bună și nu e neapărat un lucru rău să ai multe farmacii. E dureros să rămâi fără un medicament necesar și să nu găsești pe stoc, ajută să ai alternative la doi pași. Băi, dar dacă răsar ca ciupercile după ploaie, aș da o lege să nu ai voie să deschizi a treia farmacie pe 50 de metri fără să acoperi o plajă de produse pe care celelalte nu le țin pe stoc, să nu se mai plimbe fraierii ca mine aiurea.

Sare peste rană, după ce am pierdut aproape o oră bătând o porțiune din șoseaua Giurgiului la pas, am aflat acasă că nu ne mai trebuiau ace. Primise deja prietena mea câteva de la cabinetul veterinar, care ne cunoaște situația.