Decăderea Luceafărului Huilei

De Miron Cozma nu pot spune că știam foarte multe. Unul dintre nenumărații dubioși implicați în acte dubioase din istoria recentă a României, era faimos, sau mai bine zis "infam", pentru mineriade.

Nu pot să zic că mi-a păsat vreodată de el. Doar o altă nulitate cu apariții în presă și televiziune, fără contribuții benefice pentru omenire, ideal ar fi fost să pot uita de el și să trag apa. Dar nu a fost să fie.

Weekend-ul trecut, pe când ne îndreptam să vedem The Revenant, am zărit o arătare la metrou. În pasajul de la Universitate era chiar el, Luceafărul Huilei, cu plete sale vopsite de gigolo bătrân, pantaloni de stofă, pantofi de lac și haină de piele.

L-am privit ca pe-o maimuță la grădina zoologică. Exista, se pare, și în realitatea de zi cu zi a capitalei, chiar la metrou. Desprins de pe ecranul de televizor, Miron Cozma prinsese brusc viață. Măi să fie...

După ce am chicotit puțin pe seama lui, ne-am dus la film și ne-am văzut de viața. Am fost atât de meh față de incident încât nici măcar nu am postat pe Facebook despre asta. Și poate că în timp am fi uitat complet de Cozma și de mutra sa dacă nu ne-ar fi ieșit din nou în cale.

Săptămâna aceasta s-a urcat alături de noi în tramvai un alt nene cu plete cănite. Cu aceeași haină de piele, cu aceiași pantaloni de stofă. Cu aceeași lipsă de valoare. Da, era chiar el, Miron Cozma, călător cu tramvaiul.

A coborât după doar o stație și și-a petrecut timpul în tramvai privind în jur, doar-doar l-o băga cineva în seamă. Cine s-o facă și de ce?

De la televizor la metrou, apoi tramvai, nu e semn bun. Mă aștept să îl văd în curând într-un autobuz aglomerat, alături de restul muritorilor de rând.

Săracul RATB... de la transport de muncitori, pensionari și aurolaci să îl transporte chiar pe Cozma? La o asemenere decădere chiar nu m-aș fi așteptat. Iar Cozma în sine, de unde să decadă? Nimeni a fost, nimeni rămâne.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii