Concertul Eluveitie - Club Colectiv - 2015
Cea mai nasoala parte a unui concert este dimineata urmatoare, mai ales cand nu ai dormit cateva ore si te asteapta o zi de munca. Urechile infundate si inca dureroase, ochii rosii, reminescente ale durerilor de picioare dar si de gat, de la atata dat din cap... Asa ma simt eu acum, dar nu regret. Concertul de ieri seara a fost unul bun.
Eluveitie au revenit la Bucuresti, pe 16 februarie, in Club Colectiv. Nu au venit cu mana goala si i-au adus cu ei si pe Wind Rose si Skálmöld.
Inarmat cu GPS-ul am gasit destul de usor clubul, este relativ aproape de Piata Unirii, si pe la 18:30 ne-am postat in fata usilor. Au fost punctuali, un lucru destul de rar, astfel incat la 19:00 s-a putut intra iar la ora 20:00 chiar a inceput concertul.
Mi s-au parut de asemenea de apreciat organizatorii care au vandut doar numarul de bilete stabilite si la acest concert SOLD-OUT ai putut avea ceva mai multisor spatiu sa respiri, chiar daca s-a aglomerat in fata atunci cand au venit Eluveitie pe scena. Tot la capitolul "bravo" trebuie mentionat si faptul ca in club nu a fost permis fumatul, cine dorea trebuia sa iasa afara. Asta a facut aerul mult mai respirabil. In rest, un club... decent, cu o scena mai micuta, ce a permis sa stam mult mai aproape de artisti decat la alte concerte. Din acest punct de vedere, clar am de gand sa revin pe acolo daca vor mai organiza ceva demn de vizitat.
Primii au intrat pe scena Wind Rose, cu doar 6 piese, o trupa semi-generica de power metal. Cu toate acestea, solistul, un pitic dinamita, un barbat scund si indesat dar cu par pe piept, a man's man!, a stiut sa faca atmosfera. Daca de obicei formatiile de power metal au solisti gen Aragorn sau Legolas, ei au avut in Gimli iar asta le-a adus puncte bonus la capitolul originalitat. I-a ajutat si sonorizarea care, strict pentru Wind Rose, a fost una foarte buna. Pacat ca a mers din rau in mai rau pentru urmatoarele doua formatii...
Dupa Wind Rose si aproape 3 ore de stat in picioare, a inceput sa ma ia durerea de spate. Ultimul lucru pe care mi-l doream era inca o formatie de care nu am mai auzit, Skálmöld, pe care sa o astept sa isi faca numarul inaintea Eluveitie.
Am gresit.
Dintre toate formatiile pe care le-am ascultat la un concert, Skálmöld mi-au placut de departe cel mai mult. Rar m-am simtit atat de bine, iar ritmurile dracesti de trolli islandici m-au facut sa ma batzai si sa dau din cap, uitand de durerea de spate. Mi s-a parut foarte tare faptul ca aveau trei vocalisti, fiecare cu un tip diferit de voce, fiecare cu farmecul ei. Au fost de nota 10 si, fiind ultimul lor concert din turneul comun, au fost insotiti si de doi dintre membrii Eluveitie la ultima piesa. Un moment magic si rar, o clipa de neuitat si unul dintre motivele pentru care concertele vor avea mereu farmecul lor!
Nici prestatia celor de la Eluveitie nu a fost rea dar deja sonorizarea ajunsese destul de nasoala, nu imi explic ce s-a intamplat. Tobele erau prea zgomotoase, vocile prea neclare iar restul instrumentelor cu greu puteau fi distinse. Daca Eluveitie este o formatie destul de melodioasa, seara trecuta nu prea s-a sesizat acest lucru. Combinat cu durerea de spate care deja devenise cu greu suportabila, experienta a fost mai putin placuta decat mi-as fi dorit.
Chiar si asa, a fost placut sa ii aud live si sa ii revad (dupa Sabaton, cand am si facut poza cu solistul), mai ales ca nici nu am mai fost de multa vreme la un concert.
