Child 44 - un film care ar fi putut fi foarte bun

Child 44 nu e singurul film cu potential la care m-am uitat, dar e cu certitudine singurul care ar fi avut sanse sa fie o capodopera.

A beneficiat de actori talentati, precum Tom Hardy sau Gary Oldman, a avut o premiza foarte interesanta si un buget generos care i-a permis sa nu recurga la trucuri ieftine, dar rezultatul a lasat de dorit.

poster "Child 44"
(sursa imaginii Wikipedia)

In timpul sangerosului regim stalinist, Leo Demidov, un membru al politiei militare cazut in disgratie, investigheaza o serie de crime brutale. Un ucigas in serie omoara in moduri sadice copii iar oficialii inchid ochii. Crima e ceva tipic capitalismului, asa ceva nu se intampla in mama Rusie.

Atmosfera e una de exceptie iar cadrele lipsite de culoare a filmului reusesc cu succes sa te transporte intr-o Rusie terorizata de Stalin, in care nimeni nu e in siguranta si nu stii niciodata cine te va trada.

Actorii sunt la randul lor mai mult decat credibili, chiar daca accentul rusesc cu care vorbesc fac filmul de-a dreptul inteligibil pe alocuri.

Povestea in sine e si ea interesanta, in special relatia dintre Leo si Raisa, sotia sa, o relatie imperfecta, cu dragoste neimpartasita, lipsita de romantism si tandrete si totusi reala. Acelasi lucru se poate spune si despre relatia dintre Leo si generalul Mihkail Nesterov, interpretat de Gary Oldman, cel care ajunge sa ii fie sef dupa ce este dat afara din politia militara. E o relatie plina de ostalitate, cel putin initial, ca aproape toate relatiile din film. Era o Rusie in care nu iti permiteai sa ai prieteni sau sa ai incredere in cineva iar Child 44 reproduce pefect acest sentiment de groaza si de dubiu.

Dar, si un mare DAR, lucrurile decurg mult prea lent. Desi in principiu interesante, scenele se scurg adesea greu si nu intelegi exact ce se urmareste. Povestea ucigasului de copii ocupa un rol mult mai putin important decat te-ai fi asteptat iar "thrillerul misterios" nu reuseste sa te tina deloc in suspans.

E poate si vina trailerului si a marketing-ului, care a ales sa se axeze pe aspecte ale filmului care au un rol secundar, in loc sa prezinte cu adevarat povestea din spate, dar cert e ca la final ne-am simtit dezamagiti.

Nu e neaparat un film slab, ramane reusit, dar ar fi putut fi exceptional. N-a fost insa sa fie


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii