Ca Kipchoge

Pentru că se apropie cursa de 10k de la Semimaratonul București, ceasul Garmin a început să îmi propună antrenamente de viteză. Drept urmare, după 15 minute de încălzire în ritm de jogging, am avut 9 seturi de mini-intervale de sprint: 15 secunde de alergare intensă (ținta propusă de el a fost undeva pe la 3:30 minute/km), urmate de 3 minute de pauză (alergat mai lejer sau chiar mers pentru cei ieșiți din formă).

Ultima dată când am încercat să dau tot ce pot la un sprint nu am reușit să cobor sub 3 minute pe kilometri și m-am învârtit undeva pe la 3:15-3:20 min/km. De data aceasta am reușit să cobor chiar la 2:37 minute / kilometru, chit că preț de numai câteva secunde.

Acum câțiva ani, când am început să mai citesc știri din lumea alergării, am aflat de Eliud Kipchoge, cel mai rapid maratonist. Acesta a atins timp de puțin peste 2 ore la numeroase maratoane (42.2 kilometri), ceea ce se traduce undeva în jur de 2:52/2:54 minute pe kilometru.

Mă minunam pe atunci cum poate un om să alerge timp de 2 ore cu un ritm pe care eu nu îl puteam atinge nici pentru câteva secunde. Dar azi, pentru un mic fragment de timp, m-am simțit pentru prima dată ca Kipchoge!