Bibeloul

De-a lungul timpului am primit multe cadouri interesante de Secret Santa dar unul singur a rămas memorabil. Paradoxal, a fost și cea mai mare dezamăgire.

Eram undeva prin clasele V-VIII, perioada aceea în care încă puteai să primești jucării și alte cadouri interesante, cu care să te poți distra. Nu tu chestii de crăciun, căni, tricouri sau alte obiecte luate din lipsă de inspirație. De altfel, chiar am primit o "figurină" cu Batman pe care o am și acum și care a stat la loc de cinste, lângă televizor, în timpul facultății.

Ei bine, la o astfel de festivitate de Crăciun, am reușit să aflu cine urma să îmi ofere cadoul. Era o persoană cu resurse, poate cea mai înstărită din clasă, ceea ce a făcut mintea mea de copil să zburde în toate direcțiile.

Erau alte timpuri pe atunci, alți bani, iar eu unul trebuia să am grijă să mă încadrez cât mai la fix în bugetul de Secret Santa. Nici prea puțin, ca să nu fie inechitabil pentru ceilalți participanți, dar nici nu mi-aș fi permis să îl depășesc. Dar "dăruitorul" meu nu avea această limitare.

"E ceva frumos", mi-a șoptit o colegă in the know înainte de festivitate. "E ceva greu", mi-a șoptit o alta. Iar eu pândeam cu ochi de ulii punguțele cu cadouri, să încerc să o identific pe a mea. Ce o fi fost oare?

Când am desfăcut punga și am găsit un bibelou, nici măcar unul de Crăciun, dezamăgirea mea a fost pe măsura entuziasmului. Un glob de sticlă, cu un fluture pictat și un soi de floare înăuntru. Ce copil de 12-13 ani s-ar fi bucurat să primească așa ceva?

L-am luat acasă și l-am pus un raft. Era totuși un bibelou, nu? Menirea lui era să fie expus.

Când am plecat la facultate, l-am luat cu mine și a stat în continuare pe raft. Pe el și pe Batman (jumătate din glob chiar poate fi zărit în prima poza, în colțul din stânga-jos). Cel mai tare cadou și cel mai plictisitor, singurele pe care mi le amintesc, singurele care au făcut impresie.

Am cam uitat ce alte cadouri am primit sau am oferit. S-a așternut pătura timpului peste toate. Până și Batman zace pe undeva, ascuns printr-un sertar. Doar bibeloul e în continuare la loc de cinste. A ajuns pe la părinții mei dar e în continuare expus, în continuare vizibil.

Dintre toate cadourile, e singurul cu o amintire puternică. Sunt convins că și la 90 de ani, de-ar fi să ajung, îmi va reaminti de Crăciun și că am fost cândva copil.

Deci poate că nu a fost un cadou așa de nereușit până la urmă.