Bătătura de aur

După multă trudă, sudoare și jertfe de piele și de sânge, oferite ca ofrandă zeului meșteșugitului, am reușit să terminăm mini-proiectul pentru toamna aceasta și să îmi și satisfact poftele de meșterit pentru cel puțin câteva săptămâni.

Pe langă armata de pisici, avem și două potăi în grădină, Puky și Mafu, două javruțe cu gura mare, numai buni de speriat hoții. Mafu e chiar bună la grădina omului, fiind o foarte talentată vânătoare de șobolani.

Atunci când ai câini, trebuie să ai și grijă de ei. În cazul de față, asta implica să ne asigurăm că vor avea unde să stea la iarnă fără să înghețe. Am hotărât deci că le vom face o nouă cușcă, mai încăpătoare și mai rezistentă, și pregătită să facă față temperaturilor scăzute.

Le-am pregătit astfel o cutie din plăci de osb, cu pereți dubli. Astfel, o bucată reprezenta peretele exterior, după care adăugam câte o șipcă de lemn pe fiecare margine, iar in golul astfel rezultat am pus bucăți de polistiren, presat de o nouă placă de osb.

Totul a fost îmbinat cu holșuruburi, fierăstrăul, bomfaierul, ciocanul și șurubelnița fiindu-mi buni prieteni. Desigur, totul a fost măsurat și răs-măsurat cu ruleta, liniile bine marcate cu markerul și cu câte o schiță preliminară desenată în creion pe un caiet de matematică. Drept urmare, totul s-a îmbinat aproape perfect.

Mai avem de pus tabla pe acoperiș, dar cum cușca va fi pusă sub un mini-șopron, nu este o prioritate.

Recunosc, aspectul lasă de dorit, dar scândurile din care am fi vrut să îl facem ar fi costat prea mult. Cum am reușit însă să păstrăm ideea de a izola termic cu polistiren, aspectul devine irelevant. În fond, nu ne oprește nimeni să aplicăm niște lambriu pe deasupra mai târziu, la primăvară, când cușca va fi mutată într-un loc mai vizibil.

Până atunci, potăile sunt pregătite de iarnă. Mai trebuie să vedem ce le putem așterne în interior, poate paie, poate cârpe... rămâne de văzut.

Un singur lucru e cert, iar palmele mele îl pot, din nefericire, confirma: meseria e bătătură de aur!