A Practical Guide to Evil Series - de ErraticErrata

Când vine vorba de Progression Fantasy, printre cele mai recomandate serii se numără Mother of Learning, Cradle și A Practical Guide to Evil. Cum primele două s-au ridicat la înălțimea așteptărilor a fost o concluzie logică să o încerc și pe a treia, mai ales că e disponibilă gratuit pe site-ul oficial: A PRACTICAL GUIDE TO EVIL.

E o serie mamut, de peste 3 milioane de cuvinte, spartă în șapte cărți pe cât de lungi, pe atât de captivante. Ni se povestesc aventurile lui Cathering Foundling, o orfană din regatul Callow, regat cucerit recent de imperiul Praes, reprezentant al Forțelor Răului. În loc să se opună acestora și să devină o eroină, Catherine decide să treacă de partea Răului și să schimbe sistemul de interior.

Acțiunea are loc într-un univers în care poveștile și miturile joacă un rol fundamental, aproape ca un fel de legi fizice, precum gravitația. O trupă de 5 protagoniști are șanse mai mari de victorie, dacă un erou e aruncat pe geam supraviețuiește cu certitudine iar antagoniștilor le iese mereu prima parte din plan.

Există și Roluri la care personajele pot accede, ajungând să joace rolul unui arhetip, primind astfel și un Nume care le oferă abilități speciale și puteri supraomenești. Îți place să vânezi bestii periculoase și ești foarte, foarte pasionat de asta? S-ar putea să te trezești ca Vânătorul, mai rapid și mai puternic ca un om normal și cu abilități legate atât de natura ta personală cât și de cea de vânător (de exemplu, Camuflaj, ca prada să nu te detecteze sau Acuratețe, ca să nimerești mereu ținta).

Echilibrul precar din continentul magic al Calernia se schimbă subit cu apariția unui nou Cavaler Negru (Black Knight) în imperiul malefic Praes. Alături de Warlock, Asasin, Căpitan, Scrib și Ranger, aceștia formează un grup supranumit Calamitățile, ce cucerește regatul Callow (aflat de partea Binelui) nu prin fortărețe zburătoare, invocat de demoni sau ritualuri magice, ci printr-un mod mult mai perfid: reformă militară și administrativă!

A Practical Guide to Evil e o serie rară care e meta fără să fie prea meta. Se folosește de un realism plauzibil pentru a descrie un univers fantasy, la fel cum a făcut-o, de exemplu, și seria Worm pentru poveștile cu super-eroi. Cum ar fi dacă clișeele fantasy s-ar baza pe anumite reguli, impuse de Zeii creatori, care nu se pot implica direct în conflicte dar pot încerca să încline balanța de partea lor prin forțe fundamentale? Și cum ar fi dacă mai multe persoane descoperă aceste reguli și încearcă să le manipuleze într-un mod strategic și științific?

Catherine nu e tocmai o anti-eroină, dar alegând să se alăture forțelor Răului ajunge să descopere că nici Binele nu e chiar atât de bun. Cu ce e diferită o crimă făcută de un antagonist față de victimele colaterale făcute de un Erou? Și ce se întâmplă atunci când societatea încearcă să tragă la răspundere astfel de personaje care, prin natura lor, se află practic în afara legii?

Dincolo de toate aceste dileme morale, cartea nu e tocmai un tratat psihologic sau eseu rațional precum Harry Potter and the Methods of Rationality. Nu e nici o satiră meta asupra genului fantasy, menită să ironizeze clișee. La rădăcină e o poveste foarte bine scrisă despre cum o tânără orfană ajunge să reformeze societatea și, simultan, acoperă atât de multe războaie și conflicte militare încât e similară cu serii precum Safehold. Cu alte cuvinte, va fi pe placul celor care doresc să citească despre strategii de luptă, scene de pe front, tactici și viața de soldat sau de comandant.

La fel de bine prezentate sunt și intrigile politice și conflictele purtate pe natură diplomatică, la un nivel care ar atrage cu siguranța fanii seriei Game of Thrones. Personajele sunt și ele memorabile și bine scrise. Știi că o serie e de calitate când ai putea să o rescrii din perspectiva multora dintre protagoniști și antagoniști fără a pierde mult din farmec.

De altfel, apar adesea capitole fie scrise din perspectiva celorlalți participanți, fie care le descriu trecutul, pictând bucățică cu bucățică un tablou impresionant asupra unui univers fantastic. Până și citatele cu care începe fiecare capitol sunt excelente (nu odată le-am făcut o captură de ecran și le-am postat pe Facebook).

Prin citate descoperim cele 200 de axiome ale eroilor, fragmente din tratatele militare ale generalului (generalei?) Isabela cea Nebună, singurul comandant care a reușit să îi pună bețe în roate tiranului Theodosius cel Necucerit sau citate despre istoria împăraților imperiului Praes, preferatele mele fiind cele despre Irritant Întâiul, "the Oddly Successful".

“Oh, woe is me, you’ve destroyed my army… Hahaha, you fell for it again! I haven’t paid them in a year, they were about to depose me. Once more, Irritant triumphs against all odds!”

Pe această notă, seria e și una teribil de amuzantă. Da, tonul general e serios, întunecat chiar. Oamenii mor, inclusiv personaje notabile, dar e loc suficient și pentru umor. Începând cu citatele menționate mai devreme și culminând cu personajele în sine, cum ar fi Masego, un fel de Sheldon Cooper din Big Bang Theory, dar pasionat de magie și, preferata mea, Abigail din Summerholm, un personaj care apare ca simplu soldat și care pe parcursul seriei e întruchiparea conceptului de "failing upwards".

Si dacă tot l-am menționat pe Masego, seria e una "inclusivă" dar în sensul bun al cuvântului. Personajul are clar o formă de autism și nu reușește să interpreteze mereu emoțiile celorlalți sau să detecteze sarcasmul dar nu se menționează nicăieri asta. Masego e Masego și e acceptat așa cum este, oamenii încearcă să îl "schimbe" doar prin prisma unor părinți influenți care trebuie să îl educe și să îl pregătească pentru mașinațiunile politice în care cu siguranța urmează să fie implicat.

La fel și faptul că unele personaje au alte orientări sexuale. Sunt lucruri care pur și simplu există, nu se face morală cu ele și nici nu li se face propagandă. De exemplu, când Catherine aude de un anumit personaj de sex masculin că a avut un iubit, se interesează dacă nu cumva e bisexual, ca să vadă dacă ar putea aranja pentru el un mariaj politic cu o familie nobilă.

În mod curios, există o oarecare tentă de rasism, în sensul că nobilii din imperiul Praes au pielea închisă la culoare și îi desconsideră pe cei de ten mai deschis, cu e însuși Cavalerul Negru, comandantul forțelor armate ale imperiului, lucru care vine la pachet cu intrigile politice de rigoare.

Totul e tratat pe un ton cât se pot de plauzibil și realist, ținând cont că acțiunea are loc într-un univers fantastic, cu magie, Eroi și demoni. Noțiunile de diplomație, geopolitică și administrație publică sunt solide și analizate ca la carte. Nu intru în detalii pentru a nu oferi accidental spoilere dar pot spune că există și un aspect serios și respectabil al seriei. E pentru oameni mari și nu din motive de sexualitate excesivă și scene grafice.

În același timp, nu ignoră nici partea fantastică. Pe cât de bine tratată și aprofundată e partea militară și politică, la fel de bine detaliată e și mitologia din spate. Alături de Catherine și camarazii ei descoperim treptat întreg continentul, diferitele culturi, zeitățile din joc și adevărul din spatele Creației.

Singurele minusuri ar fi că acțiunea tinde să devină uneori obositoare, fiind vorba de multe cărți cu multe personaje și multe războaie și că din punct de vedere literar, proza e mediocră. Primul minus e compensat însă prin capitolele despre celelalte personaje, menționate ceva mai devreme, care nu doar că oferă detalii suplimentare ci oferă și momente de respiro. Iar al doilea... ok, poate că serii precum The Kingkiller Chronicle a lui Patrick Rothfuss sunt și superb scrise dar să fim serioși, cine citește fantasy nu o face pentru valoarea literară. Iar A Practical Guide to Evil nu e slabă din acest punct de vedere, doar că nu e punctul ei forte.

O recomand puternic, fiind fără doar și poate una dintre cele mai bune serii scrise de un scriitor self-published, pe Internet. Simplul fapt că a ajuns în top într-o categorie unde există probabil zeci, dacă nu sute de mii de scriitori amatori, ar trebui să stea mărturie pentru calitatea din spatele cărților.

*sursa imaginii din header: Gwennafran