Ziua Votului - IV

Ne-am făcut și azi datoria civică și, la fel ca în primul tur, am combinat-o cu datoria de stăpâni de cățele, și le-am scos la plimbare alături de noi.

Nu pot să zic că am observat vreo prezență mai mică sau mai mare în secție, dar am prins în schimb un scandal. O cucoană venită cu mama ei la votare, o bătrânică ce abia se ținea în baston, era scandalizată și urla la observatorul din secția de vot că e nesimțit. Motivul? Dorea să intre alături de mama ei în cabina de vot și să îi arate ce să voteze. Domnul de acolo încerca să îi explice cu surprinzător de mult calm că acest lucru nu e permis dar cucoana insista că e musai să intre împreună.

"Am votat în provincie data trecută", urla doamna, "și acolo ne-au dat voie."

Nu știu, poate greșesc, dar în opinia mea dacă de-abia te mai poți deplasa la cabina de vot și nu știi exact cum să votezi și unde să pui ștampila... poate că nu ar trebui să votezi? Nu știu, zic și eu.

Pentru restul, cei care știu măcar unde să apese ștampila, ziua de azi reprezintă un prilej istoric. Mai mult ca oricând avem oportunitatea de a vedea unde suntem ca societate și încotro ne îndreptăm. Alegerea în sine nu putea fi mai puțin subtilă nici dacă o scria cineva.

Pe de o parte, George Simion. Șmecheraș, oportunist, "cu vorbele la el", dar fără realizări notabile. Un om promovat de sistem dar cumva anti-sistem, nesimțit, care nu respectă regulile dar știe să se "descurce" în viață. Mare apărător al valorilor tradiționale și al bisericii dar care în realitate nu dă doi bani pe credință și e probabil un homosexual captiv într-o căsnicie de formă. Reprezintă cum nu se poate mai bine o bună bucată din populație, România ne-educată, grobiană, zgomotoasă, care are pretenția să fie băgată în seamă fără să aibă nimic bun de zis.

La polul opus, Nicușor Dan, un fost olimpic internațional la matematică, un om care ar fi putut avea atâtea oportunități la nivel mondial care care a preferat să rămână în țară și să se zbată pentru a schimba ceva. Un om independent, sabotat de sistem la fiecare pas dar care a continuat să tacă și să facă. Un veritabil credincios, dar tăcut pe subiect, preferând să nu facă spectacol din asta, cu o familie frumoasă pe care încearcă să o țină în afara luminii reflectoarelor. E bucata aia din România care încă mai poate și care ține totul în spate fără să primească nimic la schimb.

E greu de spus cine va câștiga dar oricine ar fi ni se va oferi claritate. Vom știi în sfârșit cine suntem și încotro ne îndreptăm ca nație. Ridicăm capul în sus și ne putem pe treabă? Sau ne băgăm picioarele și ne apucăm și noi de combinații?

Vedem mâine dimineață.