Ziua de vot

Ar fi ciudat să treacă ziua de azi și să nu vorbesc deloc despre alegeri. Da, încerc să țin acest blog departe de politică (mai puțin atunci când fac mișto de politicieni) dar totuși... sunt alegerile, nu?

Pentru prima dată de când am drept de vot, am ocazia de a alege pe cineva care n-a furat dar a și făcut. Sigur, nu e Nicu Dan dar Nicușor nu a făcut nici el treabă rea. E băiat bun, locuiește efectiv în București, nu în Voluntari sau mai știu eu unde, are o familie discretă, pe care o ține departe de atenție, conduce o mașină normală, e credincios (punct pozitiv pentru ceilalți credincioși) dar nu vorbește tot timpul de asta și nu se afișează cu icoane (punct pozitiv pentru cei care nu sunt credincioși).

Pe scurt, e un candidat cu care nu îți e rușine iar eu unul chiar am fost încântat de ce a făcut. Într-adevăr, putea să facă chiar mai multe, dar doar un naiv ar fi avut mari așteptări de la o persoană lipsită de sprijinul politic al partidelor aflate la putere, fără majoritate în consiliile locale și generale și fără suportul fără echivoc al primăriilor de sector.

A făcut, în schimb, chestii mai de oameni mari, cum ar fi să preia o primărie aflată în faliment și să o transforme într-una cu rating de credit A, cu patru trepte peste cel al țării.

Dar destul despre Nicușor. Azi am fost la vot, așa cum facem cam la toate alegerile, ca niște cetățeni responsabili ce suntem (chit că uneori ne mai anulăm voturile). Am făcut o plimbare de cuplu până la secția de vot, am pus ștampila fiecare cum am crezut de cuviință, apoi am revenit la chestii serioase și ne-am dus să facem cumpărături.

Sigur, și votul e important, dar rezultatele le aflăm mâine. Dar de mâncat, asta o facem în seara asta.