Un bon signe

Mă număr printre cei care în școală au făcut mai multe ore de franceză decât de engleză. Așa era pe vremuri, unele clase sau școli aveau câte două ore de franceză și una de engleză sau viceversa. M-a urmărit blestemul francofon până la final de liceu, de am ajuns să dau inclusiv una dintre probele de Bacalaureat la franceză.

Eram pe atunci invidios pe colegii care se axau pe engleză. Dar uite că mi-a prins bine atunci când m-am angajat pentru prima dată și am lucrat pentru o firmă cu mulți francezi. Chiar și ignorând acest aspect, engleza e o limbă pe care e imposibil să nu o prinzi în ziua de azi deci pe termen lung e mult mai avantajos să stăpânești cât de cât o alternativă.

Acestea fiind spuse, am fost anunțat azi că urmează să avem mâine un call cu un client francez. Deși nu prea am mai practicat limba de ani buni, după atâția ani de franceză încă o pot vorbi la un nivel comme ci, comme ca, după cum ar spune un nativ.

Colega mea (româncă dar o vorbitoare mult mai bună de franceză) m-a încurajat și mi-a transmis că vom vorbi și în engleză la nevoie. Drept urmare, am simțit nevoia să o încurajez înapoi și îi spun că ne vom descurca.

"On va ne debrouiller!", mă pregăteam să îi scriu.

Apoi am zis să trec totuși fraza prin Google Translate, să mă asigur că e corectă sintaxa și acordul verbelor.

Fix opusul!

Pentru că fraza pe care o căutam era "On va nous debrouiller!"

Un semn mai bun ca asta nici că se putea. Pardon!