Trouble

Când eram copil se difuza destul de des o comedie clasică franțuzească, Marele blond cu un pantof negru, o veritabilă comedie a erorilor. Zeci de ani mai târziu am descoperit un alt film în același spirit sub forma unei producții suedeze, Trouble (Strul în original), remake al unui alt film suedez cu același titlu.

Conny Rundqvist nu e tocmai un bărbat de succes. E divorțat, cu o fetiță pe care o iubește foarte mult, și e lucrează la un magazin de electrocasnice. Într-o seară fatidică e trimis să instaleze un Smart TV de ultimă generație acasă la un client. Cumpărătoarea trebuie să plece pentru 30 de minute așa că îl lasă singur să își vadă de treabă. Și în timp ce omul nostru butonează liniștit cu căștile pe urechi, soțul femeii se întoarce acasă urmărit de un atacator mascat și e o omorât. Pe cine pică vina și e trimis la pușcărie? Pe săracul Conny...

Filip Berg, actorul care îl interpretează pe Conny, face o treabă foarte bună și te face să îți pase de personaj încă din primele minute. E mai aerian și poate lipsit de ambiție, dar are un suflet bun. Dar ce m-a făcut să strâmb din nas undeva pe la jumătatea filmului a fost trailerul, care sugera că lucrurile vor merge în altă direcție. Din fericire, am continuat vizionarea și am descoperit o poveste chiar mai interesată decât cea care fusese sugerată.

Ca să nu aveți aceeași senzație de preș tras de sub picioare, recomand să evitați trailerul (sau cel puțin premisa pe care o insinuează) și să îl priviți așa cum e în realitate. Adică o comedie în care Conny ajunge acuzat pe nedrept, încearcă să își reabiliteze numele cu ajutorul unei polițiste care suspectează că lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par, timp în care merge din lac în puț, dintr-o încurcătură într-alta, cu scene din ce în ce mai amuzante.

E genul de film unde cu cât mai puține știi despre poveste și personaje, cu atât mai bine. Ce pot divulga, în schimb, e că mi-au plăcut foarte mult actorii. Filmele europene tind să aibă actori simpatici, talentați și care arată a oameni normali, pe care i-ai putea vedea oricând pe stradă în loc de câștigători ai loteriei genetice, ceea ce face poveștile mult mai credibile.

Te uiți la săracul Conny, care chiar pare a băiat care îți recomandă electrocasnice într-un Altex, ți-e milă de pățaniile prin care trece, îi ții pumnii să își rezolve situația și să demaște adevăratul criminal. Singura observație, nu neapărat negativă ci subiectivă, este că nu e un film foarte "suedez", în sensul că acțiunea ar fi putut avea loc aproape oriunde în lume fără mari diferențe de scenariu (poate mai puțin la capitolul condițiilor din închisoare). E un mic minus pentru mine, care apreciez filmele străine și prin faptul că îmi arată mici elemente din alte culturi, dar nu e ceva ce aș imputa producătorilor ci, repet, o observație subiectivă.