To Explain the World: The Discovery of Modern Science - de Steven Weinberg
Ce face un fizician de renume, laureat al premiului nobel, la vârsta de 83 de ani? Scrie cărți de istorie, desigur, confirmând încă o dată că oamenii de știință pot fi și scriitori excelenți. În To Explain the World: The Discovery of Modern Science, Steven Weinberg ne poartă într-o călătorie educativă de-a lungul timpului, în încercarea de a explica modul în care a luat naștere știința modernă.
În prezent, când spui știință sunt câteva lucruri care îți vin preponderent în minte: rigoare matematică, experimente care să valideze teoriile, obiectivitate și scepticism față de explicațiile care implică supranaturalul. Însă acum câteva mii de ani situația era una diferită. Era preferată teoria în pofida practicii, matematica era ceva profan, sub demnitatea unui savan respectabil iar deitățile jucau un rol major în explicarea fenomenelor naturale. To Explain the World prezintă modul în care această transformare de aproape 180 de grade a avut loc.
sursa imaginii: Goodreads
Fiind o carte despre istoria științei scrisă de un om de știință, aspectul istoric, cultural și religios pică pe un plan secundar iar paginile abundă în detalii tehnice. Deși trebuie să recunosc că au fost destul pasaje care m-au pus în dificultate, persoanele mai... umaniste nu trebuie să se sperie. Asta pentru că romanul e împărțit în două parți: cea în care se analizează partea istorică și notele tehnice de la final, unde sunt explicate conceptele cheie într-un mod mult mai științific. De exemplu, citești despre teoria lui Copernicus privind mișcarea planetelor iar la sfârșitul cărții o găsești și explicată, cu demonstrații matematice, calcule, figuri și tot tacâmul. Rămâne la latitudinea și la aptitudinea fiecărui cititor să decidă cât de departe vrea și poate să ducă lucrurile.
În ceea ce mă privește, am fost surprins de importanța majoră pe care a avut-o astronomia în dezvoltarea științei. Iertată-mi fie ignoranța, dar aș fi considerat-o una dintre ramurile științifice cu cele mai puține rezultate concrete.
Un alt aspect interesant l-a reprezentat partea în care s-a discutat despre influența pe care a avut-o lumea arabă. Despre isprăvile filozofilor greci sau ale inventatorilor europeni știe mai tot omul care a deschis o carte, despre echivalentul musulman nu au auzit însă la fel de mulți.
Mai mult ca sigur că mă repet când spun că e uimitor cum se leagă lucrurile între ele dar chiar și cu riscul de a deveni plictisitor nu mă pot obține. Chiar dacă sună a clișeu, nu înseamă că afirmația e mai puțin adevărată. Mi se pare în continuare fascinant cum abordări culturale, antropologice sau biologice pot prezenta atât de diferit evenimente-cheie. Cine ar fi crezut că există atât de multe unghiuri din care poți privi datele pe care trebuia să le memorizezi mecanic în timpul orelor de istorie din liceu?
Totul pare un puzzle imens și infinit, nu știi niciodată când o să descoperi o piesă nouă. Și tocmai acesta e farmecul!
