The Power of Babel: A Natural History of Language - de John H. McWhorter
Consider că ideea de limbaj e una de interes general. Dincolo de gramatica, vocabularul și regulile specifice unei limbi anume, cea nativă în mod special, modul în care o limbă apare, evoluează sau dispare e un proces curios pe care e util să îl înțelegi.
Cartea lingvistului John H. McWhorter, The Power of Babel: A Natural History of Language, e una care te poate ajuta să deslușești toate aspectele importante pe care e bine să le cunoști, atât la nivel de cultură generală cât și de potențială persoană interesată de subiect.
sursa imaginii: Goodreads
Spre deosebire de The Stuff of Thought: Language as a Window into Human Nature a lui Steven Pinker, care se concentra pe partea psihologică și pe modul în care natura umană influențează și e influențată de limbaj, abordarea din The Power of Babel e una aproape exclusiv lingvistică.
Am fost plăcut surprins să descopăr o carte care are grijă să acopere toate limbajele relevante, atât prin popularitate, dar și prin importanța istorică sau pur și simplu prin inedit. Nu se insistă pe limba engleză mai mult decât trebuie (este totuși poate cea mai influentă) ci se prezintă cu aceeași atenție la detaliu franceza, latina, dialectele asiatice și limbile africane sau aborigene. Chiar și româna este menționată adesea și nu în treacăt.
Dar ce poți citi despre limbaje? Cu ce atrage această carte un potențial curios? Lăsând la o parte bucățile poate mai plictisitoare, cum ar fi diferența dintre o limbă creolă, o limbă pidgin sau dialecte, The Power of Babel prezintă tot ce e interesant în materie de lingvistică.
La nivel istoric poți afla cum a ajuns, de exemplu, silly să însemne bleg de la inocent sau cum au evoluat limbile romanice, printre care se numără și româna, din latină.
La nivel psihologic poți afla cum o cultură este influențată de limbă și viceversa.
La nivel economic poți afla cum comerțul a dus la nașterea multor limbi creole sau pidgin, iar la nivel social poți afla cum generațiile tinere le-au transformat în limbaje reale.
Pe lângă asta, ai ocazia să descoperi tot felul de detalii interesante despre alte limbaje, detalii care pe mine m-au făcut să privesc lucrurile cu alți ochi. Te-ai gândi poate că o limbă modernă a atins apogeul lingvistic, iar noi, oamenii erudiți din prezent, binecuvântați cu oportunitatea de a ne putea exprima atât cu neologisme cât și cu arhaisme, cu metafore și tot soiul de unelte literare, suntem adesea mai puțini capabili de a trimite succint un mesaj decât triburi din junglă.
Un exemplu care mi-a plăcut în mod deosebit a fost cel al unei limbi în care prefixele și sufixele unui verb detaliau contextul. Cum ar fi ca în loc de "am auzit" să poți din doar 2-3 litere suplimentare să transmiți printre multe altele și unde ai auzit, dacă ai auzit tu însuți un sunet sau dacă ai auzit un lucru prin intermediul altei persoane, care ți-a povestit întâmplarea?
La fel de interesante au fost și sufixele dintr-o altă limbă care adăugate unui verb nu clarificau doar dacă acțiunea are loc în trecut, prezent sau viitor. Mi s-a părut genial să poți spune că Ion merge la piață iar interlocutorul să înțeleagă dacă spui asta deoarece:
a) Ion merge de obicei la piață la ora asta
b) l-ai văzut pe Ion mergând la piață
c) cineva ți-a spus că Ion merge la piață
d) presupui că Ion merge la piață
Astfel de detalii pot prezenta interes dincolo de partea lingvistică și contribuie la lista de motive pentru care The Power of Babel merită citită. Iar dacă o mai și combini cu The Stuff of Thought: Language as a Window into Human Nature a lui Pinker atunci poți considera că știi cam tot ce e bine să știe cineva despre limbaj.
