Zen and the Art of Motorcycle Maintenance: An Inquiry Into Values - de Robert M. Pirsig

Deși e una dintre cele mai populare mostre ale literaturii americane, nu auzisem mai nimic despre cartea lui Robert M. Pirsig. Am început să citesc Zen and the Art of Motorcycle Maintenance: An Inquiry Into Values așteptându-mă la o carte semi-științifică despre filozofie și psihologie și descoperit în schimb o operă de ficțiune fascinantă, ce a reușit să mă șocheze la final prin revelația că este de fapt o autobiografie.

coperta "Zen and the Art of Motorcycle Maintenance"
sursa imaginii: Goodreads

Totul pornește într-un mod simplist: aflat într-o călătorie pe motocicletă alături de fiul său, naratorul expune cititorului modul său de gândire. Interacțiunea cu alte persoane, drumul în sine, comportamentul motocicletei sunt doar pretexte pentru a lansa pagini întregi de filozofie.

O călătorie cu motocicleta e un prilej bun pentru introspecție și fix pe asta se bazează cartea. Poate fi descrisă la fel de bine ca un tratat de filozofie întrerupt ocazional de mici detalii detalii despre o execursie pe două roți. Câștigă un plus de atractivitate prin misterul lui Phaedrus, personajul misterios care bântuie amintirile naratorului și ale cărui reflecții despre viață sunt prezentate.

Ideile expuse de narator sunt interesante, te pun pe gânduri și sunt mai puțin filozofice decât ai crede. Spun asta la propriu, deoarece te-ai aștepta ca un roman în care nume precum Plato, Socrate și Aristotel sunt rostite mai des decât cele ale personajelor umane, să fie unul destinat celor pasionați de domeniul filozofiei. Cred că lucrurile stau invers.

Autorul are opinii puternice despre filozofi și ideile lor, pe care le exprimă cu certitudinea unui expert. Tu, ca cititor neavizat, nu poți decât să le iei de bune. Nu se prezintă argumente pro sau contra ci asiști la o tiradă împotriva anumitor lucruri despre care se susține că ar fi fost susținute de alții. Doar cineva versat în istoria filozofiei le poate judeca și astfel pierde din farmecul cărții.

Importantă nu este acuratețea istorică a ideilor “antagoniste” și a filozofilor care le-au enunțat, ci faptul că atât ideile naratorului cât și opiniile pe care le contracarează sunt interesante. Tocmai o persoană care nu știe mare lucru despre filozofie le poate aprecia. Nefiind bruiată de aspectele mai… științifice să le zicem, te poți concentra pe esența lor. Care esență e valoroasă, indiferent dacă ești sau nu de acord cu ea.

Nu e de neglijat din momentele care au loc în afara panseurilor autorului și nici pseudo-misterul lui Phaedrus, un fost copil geniu, cu un IQ de 170, se transformă într-o persoană incapabilă să se adapteze la societate datorită faptului că o înțelege mult prea bine și devine rapid evident că el și autorul sunt una și aceeași persoană. Povestea lui, de ce a fost uitat și de ce a revenit subit în peisaj completează călătoria pentru a oferi mai multă substanță aspectului autobiografic.

Avem astfel de-a face cu un melanj inedit și captivant într-o carte despre o călătorie pe motocicletă prin America și o colecție în genul “Meditațiilor" lui Marcus Aurelius, deși nu la fel de plicticoase, din fericire. Luate separat, fiecare ar fi putut constitui o carte bună. Împreună sunt de neoprit.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii