The Dictator's Handbook: Why Bad Behavior is Almost Always Good Politics - de Bruce Bueno De Mesquita si Alastair Smith

De la instaurarea comunismului, cei care s-au perindat la conducerea acestei nații au încercat parcă să se întreacă în incompetență, prostie, lașitate și mârșăvie. Începând cu un cizmar ajuns dictator, cu a sa doamnă "codoi", și culminând cu un bișnițar din Teleorman pe post de păpușar al unei prim-ministre ce scuipă gafă după gafă mai rapid decât își schimbă Tăriceanu nevestele, aproape fiecare așa-zis lider politic nu a făcut decât două lucruri: s-a îmbogățit și ne-a făcut să ne întrebăm cum e posibil ca un astfel de specimen să ajungă la putere?

The Dictator's Handbook: Why Bad Behavior is Almost Always Good Politics, o carte scrisă de academicienii Bruce Bueno De Mesquita și Alastair Smith, poate să ne răspundă la întrebare, combinând noțiuni de politică cu istorie, sociologie și economie pentru a explica inaptitudinea cronică a conducătorilor.

sursa imaginii Goodreads

Amalgamul de noțiuni menționat mai sus e punctul forte, permițând transpunerea unor subiecte mai puțin popularizate într-un mod captivant. Folosindu-se exemple istorice majoritar recente, din secolul 20, cei doi autori explică pas cu pas rețeta cu care diverși dictatori au reușit (sau eșuat) să ajungă la putere și șiretlicurile prin care s-au agățat apoi de ea.

Accentul nu se pune doar pe Pol Pot, Stalin, Mobutu Sese Seko, Robert Mugabe sau alți lideri sângeroși, pentru a prezenta doar aspirațiile diverșilor dictatori ci se prezintă în egală măsură exemple din lumea corporațiilor americane, ale democrațiilor vestice sau ale organizațiilor internaționale precum Comitetul Jocurilor Olimpice sau FIFA. Fiind cât se poate de obiectivă, nu ascunde influența adesea nefastă a Statelor Unite asupra altor nații, și nici nu face prograndă nici unui grup, partid sau curent politic.

Fiecare formă de guvernământ viabilă sau istorică e analizată prin lupa celor doi academicieni, identificându-se clar factorii care le fac posibile, avantajele și dezavantajele, și explicând în același timp de ce persoanele ajunse la conducere sunt adesea corupte, indiferent de tipul de organizare. Nu vă faceți griji, pe lânga bârnele conducătorilor autoritari se vede clar și paiul președinților sau parlamentarilor aleși democratic.

Corupția nu e tratată doar din prisma adesea romanțată a personajelor istorice ci și prin efectele pe care le are asupra cetățenilor. Cum sunt menținuți sub control, în ce condiții ajung să se revolte, care este impactul asupra economiei, blestemul țărilor sărace bogate în resurse naturale, toate aceste lucruri sunt tratate alături de poveștile despre trecut. Nu e ignorat nici impactul mass-media asupra menținerii la putere a diverșilor corupți, făcând așa-numitul The Dictator's Handbook / Ghidul Dictatorului un ghid neironic despre politică pe care ar trebui să îl citească orice cetățean cu drept de vot.

Paradoxal, în condițiile în care vorbim de domenii fără nici o legătură, cartea cu care o pot compara cel mai bine e The Handbook of Meteorology a lui Frank R. Spellman. Are același mod limpede de a prezenta esențialul fără a intra în detalii care să intereseze doar specialiștii.

Mi-ar plăcea să închei pe o notă optimistă și să spun că trendurile identificate în carte mă fac să fiu încrezător că la un moment dat vom scăpa de idioți. Nu o să închei nici pe o notă pesimistă, The Dictator's Handbook e plin de exemple care îți arată că se poate mult mai rău. O să închei în schimb pe o notă realistă, exact așa cum e și cartea.

Trăim într-o lume nedreaptă în care în lupta pentru putere se înscriu cu precădere fix cei care nu au aptitudinile necesare. Putem alege să ignorăm problema, în speranța fantezistă că se va rezolva de la sine, sau ne putem educa, pentru a fi mai dificil de manipulat și de păcălit. Pentru cei care aleg a doua variantă, The Dictator's Handbook: Why Bad Behavior is Almost Always Good Politics e un punct bun de plecare.