The Dark Forest - de Liu Cixin

Amân de multă vreme să citesc The Dark Forest, continuarea Three Body Problem și a doua carte din trilogia Remembrance of Earth’s Past / Three Body Bill de Liu Cixin, în așteptarea traducerii și ultimei cărții din serie, dar tentația m-a cuprins și mi-am pierdut răbdarea.

Cum predecesoarea s-a a fost una dintre cele mai originale și captivante cărți S.F. pe care le-am citit, Dark Forest a trebuit să se ridice la un standard foarte ridicat. Un lucru pe care nu l-aș fi crezut ușor de realizat. Prima carte are un final care dezvăluie misterul principal și duce lucrurile într-o direcție ceva mai standard. M-aș fi așteptat la o poveste care să aprofundeze ideea orginală într-un mod mai previzibil dar ideile lui Liu Cixin au reușit să mă uimească și de această dată. Atenție, urmează spoilere legate de primul roman.

Sursa imaginii: Goodreads

Misterul a fost dezlegat. Flota Trisolariană se îndreaptă spre Terra și va ajunge aici în doar câteva sute de ani. Diferența tehnologică între civilizația umană și cea invadatoare este imensă iar șansele de supraviețuire sunt mici. Mai mult, sofonii, particulele controlate de către trisolarieni, le permit acestora să spioneze umanitatea dar și să controleze fizica la un nivel elementar, limitând enorm progresul tehnologic. Pur și simplu se crează un zid științific dincolo de care nu se mai pot dezvolta lucruri noi.

Speranțele omenirii sunt puse în proiectul Wallfacer. Particulele sofon au acces practic la orice informație existentă dar nu pot citi gândurile oamenilor. Patru indivizi speciali sunt numiți în funcția de wallfacer. Capătă acces la toate resursele umanității și sunt însărcinați cu găsirea unui plan pe care să îl țină secret. Oricât de nebunești le-ar fi cererile, acestea se vor executa, ba chiar sunt încurajate, pentru a induce inamicul în confuzie.

Luo Ji este singurul wallfacer care nu pare că are ce căuta acolo. E un astronom mediocru, fără nici o realizare notabilă. Și totuși, trisolarienii au încercat să îl asasineze pentru că în mintea sa se află un secret ce nu trebuie dezvăluit. Probleme este că nu are nici cea mai mică idee legată de ce ar putea fi această informație. Luo Ji devine astfel asul din mânecă al omenirii, fără voia sa.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că povestea se întinde pe mai multe sute de ani. Tehnologii ce fac posibilă hibernarea pe intervale mari de timp permit personajelor să treacă rapid prin istorie iar poveștii să evolueze rapid. Ca și în primul roman, tentele chinești ale romanului nu sunt foarte pronunțate dar atunci când apar fac lucrurile mult mai interesante.

La fel de fascinantă mi s-a părut și perspectiva lui Liu Cixin asupra omenirii, ca o civilizație. Prezintă un punct de vedere unic pentru unul ca mine, obișnuit cu literatură vestică. Dacă alte romane cu tentă post-apocaliptică se bazează pe mitul arcii lui Noe, în universului din Dark Forest, această tendință de evadare (numită escapism) este una hulită de majoritate. Oamenii înșiși sunt cei care sabotează proiectele, pe principiul "ori toți, ori niciunul". O abordare atât de românească și de "să moară capra vecinului" nu aș fi crezut vreodată că voi găsi într-un roman S.F. dar hei, nebănuite sunt ideile S.F-ului.

Aștept acum cu nerăbdare ultimul volum din serie, anunțat pentru sfărșitul lunii august a acestui an. Liu Cixin mi-a demonstrat deja că e un autor remarcabil, cu idei originale, deci nu îmi fac griji legate de calitatea operei sale. În schimb, sunt tare curios să văd cum mă va mai surprinde această excelentă serie. Să sperăm doar că următoarea carte va fi publicată înaintea sosirii Trisolarienilor!