Spiderman (PS4) - pew-pew cu pânze de păianjăn

Mi-am luat concediu de sărbători special ca să mă pot relaxa în fața consolei, pe care se cam așternuse praful. Iar Across the Spider-Verse mi-a făcut poftă de Spiderman așa că am decis să dau, în sfârșit, o șansă faimosului joc lansat tocmai în 2018: Marvel's Spider-Man, cu tot cu DLC-ul.

Pentru că a fost un an lung, greu și stresant mi-am dorit ceva lejer, foarte cinematic și cu un nivel scăzut de dificultate. Să pot sta liniștit pe scaun și să mă bucur de scene vizuale plăcute ochiului, să urmăresc o poveste captivantă și din când în când să mai apăs pe butoane. Alegerea mea s-a dovedit una bună.

Știu că vin ca la spartul târgului dar jocul s-a dovedit a fi exact ce căutam și aș regreta dacă aș trece peste el fără să îi las un mini-review.

Ca gen, se încadrează la categoria action-adventure, cu mici elemente de RPG, pe partea de alegere costume și abilități. Ai un oraș la dispoziție, pe care l-ai putea traversa de la un capăt la altul în doar câteva minute, legănându-te din pânză în pânză. Deși harta poate părea mică se potrivește la fix cu ritmul alert al misiunilor și evenimentelor secundare din joc (jafuri, răpiri, mașini pe care trebuie să le prinzi din urmă, "baze" de cucerit, etc.) și modul în care sunt distribuite.

Pe o hartă mai mare ar fi fost obositor. Cea din joc e însă fix cât trebuie să te simți precum Spiderman, un erou de cartier, care merge din jaf în jaf în încercarea de a proteja locuitorii orașului New York. Și apropo de el, cei de la Insomniac chiar au reușit să îl transpună cu succes în mediul de gaming.

Farmecul lui Spiderman este că e un erou normal, nu vreun pui de bogătași cu miliarde de dolari la dispoziție. Trebuie să lucreze, nu are mereu bani să își plătească chiria iar faptul că duce o viață dublă îi afectează relațiile cu cei dragi. Pe lângă asta, în majoritatea interpretărilor (inclusiv cea din joc), Peter Parker e un adolescent glumeț, care își trollează inamicii. Toate aceste detalii se regăsesc și în joc.

Decizia atipică de a începe povestea din senin, fără a trece prin partea în care își capătă puterile sau îi moare unchiul Ben, s-a dovedit a fi una inspirată. Cei care își doresc să încerce jocul știu deja cine e Spiderman, știu cine e mătușa May, știu că relația lui cu Mary Jane nu e perfectă. Așa că poof!, te trezești direct în pielea lui și începi prin a-l trimite pe Wilson Fisk la închisoare ca mai apoi să dai piept consecințelor acestei decizii.

Cu tot cu cele trei DLC-uri (de fapt, unul singur dar spart în trei episoade), am petrecut 39 de ore în joc. Ar fi putut dura considerabil mai puțin dacă m-aș fi concentrat doar pe misiuni dar am decis să completez și conținutul suplimentar.

A picat bine și mi-a permis să mă bucur de perioada sărbătorilor cu ceva relaxant de butonat. Urmează acum sequel-ul cu Miles Morales!