Povești tastate

Pot tasta fără să privesc tastatura fără mari dificultăți. Pot tasta pe întuneric, pot chiar să tastez doar cu o mână, dar cea mai mare realizare e că pot tasta cu o pisică în brațe.

Când crezi că stai comod pe scaun, cu picioarele pe marginea patului și laptop-ul pe genunchi, pisica vede doar un prilej de a fi băgăta în seamă.

Ce poală neocupată ai. Ar fi mare păcat dacă s-ar așeza cineva acolo… și tuști!

Cireașa de pe tort o reprezintă Tașa. Cu fundul ei imens și cu un pămătuf pe rol de coadă, blochează ușor jumătate din ecran. Vine și se așează după ce te bate în prealabil cu lăbuța pe picior, pentru a-ți semnaliza intențiile. Apoi se instalează comod și mai tastează dacă poți.

Dar nu e de ajuns că te țin din treabă! Nu!
Încearcă numai să îți vezi în continuare de tastat, fără să acorzi mâțelor atenția cuvenită și te vei lovi de un perete impasibil de felină ce își cere neînduplecat mângâieturile.

Fie Tașa, fie Sebi, fie Pișcot, fiecare pisică își cere dreptul. Numai laptop-ul, săracul, tace din gură. Depășit numeric, ce-ar putea să facă? Se lasă acoperit și își așteaptă rândul.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii