Plicul

Sâmbătă a primit baba plic și a fost bine. Camera a fost evacuată spre liniștea pisicii artistocrate, Whiskas-ul i-a fost servit pe o farfuriuță iar madam Tașa s-a înfruptat în voie.

S-a așezat apoi pe pat și a început să se spele, satisfăcută și cu burta plină.

Și duminica a primit baba plic și a fost bine. A fost așezată delicat pe celălalt birou, i s-a pus mâncarea în față iar persana și-a umplut iar burtica.

Dar ieri… tragedie. Nu a mai fost plic.

Persana ne aștepta deja în cameră. Așezată în fața farfuriei goale, miorlăia răgușită, cerându-ne probabil să ne grăbim. Cu visteria aproape goală și o cină mai frugală, nu am avut cu ce să servim băbuța. Ea mă tot bătea sistematic pe umăr, privindu-mă duios. Eu nimic.

A plecat supărată, cu burta goală. Nu a mai fost bine.

Ehei, dar azi nu a mai uitat Alex de ea iar în geanta fără fund și-a găsit loc și un plic pentru babă.

Hai baba, am strigat-o când am ajuns în casă, determinând-o să își miște fundul pufos de pe scaunul pe care zăcea, topită de căldură.

Minute mai târziu priveam din sufragerie cum Alex deschidea rând pe rând ușa și mai arunca afară câte o mâță. Iar când camera s-a golit iar mâțele au încetat să fie exilate, a putut mânca și baba în liniște.

Și a fost bine.

Bogdan BUCUR

Bogdan BUCUR

Născut și crescut
București