Pisoi lipicios

Pacostea mă pândește afară. Cum ies din cameră vine țintă la mine și începe să mă urmărească prin casă, ca un câine fidel.

E simpatic motănașul dar are prostul obicei de a marca teritoriul. După două monitoare stricate, a primit interdicție la a mai intra în camera noastră. Dar uneori mai facem excepții.

După ce termin să mă spăl pe dinți, cu pisoiul rostogolindu-se jucăuș la picioarele mele, îl arunc pe umăr. Hai!

Strict supravegheat, se așează lângă mine în pat și începe să se spele în timp ce eu mă holbez la laptop. Apoi se culcă fericit.

Ca el sunt și restul. Le mai certăm, uneori ld mai și atingem, adesea le tachinăm sau le călcăm accidental pe coadă dar ele, pisicile, nu vor decât atenția noastră. De multe ori nici nu vor să fie mângâiate, pur și simplu le ajunge să stea în preajma noastră și să doarmă lângă noi.

Dragoste de mâță, ce poți să mai zici?


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii