Pishcot, dracul mic si negru

Cei care ne cunosc stiu ca avem foarte multe pisici. In pofida acestei menajerii de peste 10 feline doar despre una singura pot spune ca este a mea, si anume Pishcot, dracoaica neagra care imi sta mai jos pe umar.

Trebuia sa imi fac o poza alb-negru, tip buletin, pentru munca, iar bufnita aia mica nu s-a simtit bine daca nu a fost bagata in seama.

Pe ea a gasit-o Alex catarata intr-un pomn, dupa ce fusese alergata de caini. Era mica-mica, cat un ghemotoc, o chestie zburlita, urata ca mama padurii si chelioasa.

(alaturi de coana Mitza)

De mica a fost o puslama, cu prea multa energie pentru nervii nostri. A incercat Alex sa o dea insa nu a fost chiar atat de usor sa ii gaseasca stapan. Toti vecinii spuneau de ea ca era urata si nu erau chiar atat de departe de adevar. Cu blana ei ciudata, neagra la varfuri si gri deschis la radacina, cu parul zburlit si urechile mari, arata precum o pisica varcolac.

A gasit intr-un final pe cineva dispus sa o ia, dar s-a amanat procesul, pentru ca tipul in cauza a plecat temporar din tara. Intre timp, pisicuta a prins drag de mine, dar si eu de ea. Asa uratica cum era ea, era greu sa nu o placi cand o vedeai cum se lungeste jucaus.

I-am zis lui Alex, "hai sa o pastram, s-a obisnuit cu noi", si vai, si ce am ajuns sa regret decizia...

Se catara pe toate chestiile, inclusiv prin brazii de craciun, si are prostul obicei de a darma chestii si fura jucarii.

Am cateva plusuri cu personaje din Dota 2 pe care mi le tot aduce tribut dimineata, si mi le lasa in pat, oricat de sus le-as pune. Si tot dimineata, cum ma vede ca misc tzup! sare pe mine, mi se aseaza pe piept si asteapta sa o mangai, ceea ce nu e asa placut cand as mai fi vrut sa dorm si ma trezeste o matza care tocmai mi s-a aruncat pe piept.

Mi-a povestit recent Alex cum, trezindu-se dimineata cu figurinele de deasupra patului darmate, s-a dus sa vada pe Facebook daca nu cumva a fost vreun cutremur. Dar nu, fusese doar Pishcot, dracul negru. Si ea tare a naibii matza asta!

E lunga si supla ca o pantera, contrastand puternic cu restul pisicilor, niste grasune cu fundul mare. Ii bate pe toti si pe toate si e adesea admonestata din cauza asta. Ce e amuzant e ca de fiecare data cand face ceva rau si strig la ea, raspunde, cu un mieunat plangacios, si inceteaza sa mai faca prostii. Doar temporar, desigur.

Dar tot o iubesc. Spre deosebire de Tasha, care e o profitoare de zile mari, zvarluga asta neagra chiar tine la mine. Ma amuza cum la masa ma trezesc adesea cu doua matze in brate: ori cu Tasha, care se repede apoi sa imi verifice lacoma farfuria, ori cu Pishcot, care ignora mancarea si vrea doar sa imi stea in brate. Si vine la mine ori de cate ori o chem. Imi bat cu palma pe piept, sa ii fac semn, iar ea vine, se aseaza comfortabil pe pieptul meu si incepe sa toarca.

Atat imi trebuie, sa stau undeva si sa vada ca are loc si ea, mai ales cand stau la birou. Imediat mi se aseaza ori in poala, ori pe marginea scaunului meu, privind curioasa din spate la ceea ce fac.

Recunosc ca si mie imi place. De fiecare data cand mai rapesc vreo matza si o conving sa se lase mangaiata, isi pierd interesul si fug de fiecare data cand apare Alex in camera. Dracoaica neagra e insa singura exceptie.

Intre timp, s-a facut si foarte frumoasa. Blana ii e ceva mai deasa si nu mai pare chelioasa, iar parul eu e foarte lucios si moale, teribil de placut la atingere si numai bun de mangaiat. Iar ochisorii aia mari si expresivi... e greu sa ramai suparat pe ea cand o vezi ca te priveste atat de suav.

Ce pot sa zic... Avem multe pisici, dar pe Pishcot o am mai mult eu. Sac!