Pe lângă plopi

Pe lângă plopii fără soț, adeseau au trecut. Vecinii toți îi preferau, din varii motive.

O parte, cei singuri, o făceau pentru un soi de camaraderie. Nici ei nu aveau soț, sau soață. Înțelegeau singurătatea, înțelegeau cum e să nu ai pe nimeni așa că preferau compania plopilor care erau asemeni lor: singuri. Poate că împreună și-ar fi putut alina reciproc suferința.

Cealaltă parte, cuplurile, o făceau din compasiune. Se aveau unul pe celălalt, erau cuprinși fie de focurile aprige ale pasiunii pentru un iubit nou, fie încălzițiți de jarul mocnit dar stabil al unei relații de durată. Înțelegeau și ei, singurătatea, și doreau cumva să alineze plopii și să împărtășească cu ei bucuria de a avea pe cineva.

Pe lângă plopii cu soț nu prea trece nimeni. Oamenii presupuneau că se au unul pe altul și că mai bine fac o favoare plopilor fără soț. Dar...

Plopii cu soț sufereau cel mai mult. Chiar și având un partener, după ani, decenii în compania aceleiași persoane, sau plop, la un moment dat tot se instalează plictiseala. Chiar și cei care se iubeau cel mai profund tot aveau clipe când nu se mai puteau suferi și și-ar fi dorit ca monotonia să le fie întreruptă de un trecător.

Iar cei fără soț... da, poate că sufereau și ei, singuri fiind, dar oare din ce cauze erau singuri? Oare nu cumva pentru că cei mai mulți erau niște plopi nesuferiți, pe care nu îi putea suporta nimeni?

Pe de o parte aveai plopi și ploape, plopi și plopi, ploape și ploape sau chiar plopi și salcii. Dragostea nu ținea cont de nimic. Pe de alta îi aveai pe urâcioși. Cei acri, amari și nemeritând să aibă companie. Ori tocmai pe lângă ei trecea lumea.

Cu timpul, plopii cu soț s-au uscat și au fost doborâți de vânt. Se săturaseră unii de alții și și-au pierdut dorința de a trăi. Plopii fără soț s-au uscat și ei și au căzut pradă aceluiași vânt. Chiar și în compania ocazională a trecătorilor, tot singuri rămâneau. Pentru ce să trăiască?

Rămași fără plopi, oamenii nu au mai avut pe unde să se plimbe. Printre betoane, printre praf? Nu, au rămas în case.

Cei fără soț au suferit singuri, în tăcere. Iar cei cu soț au ajuns să se sature unii de alții.

Nimeni n-a mai trecut pe nicăieri.