Pe jos

Ziua frumoasa te imbie sa mergi pe jos si sa te bucuri de ea. Soarele te trage de manuta, iti arata cerul senin si iti propune sa renunti la autobuz, tramvai, aglomeratie, si sa o iei in schimb per pedes.

Aerul cald te invaluie, lumina de vara razbate pana la ore tarzii si daca mai adie si o boare placuta si racoroasa, ai tot ce iti trebuie pentru a fi fericit.

Nimeni nu te grabeste, nici intunericul, nici frica de ploaie, nici frigul, nici vremea deprimanta, si o poti lua usor pe jos, pas cu pas, metru cu metru, statie cu statie, pana cand ajungi acasa.

Se merge lent, relaxat, se admira peisajul nu neaparat frumos cat interesant, observi lucruri noi la o viteza redusa, descoperi magazine pe care inainte nu le-ai sesizat, descoperi noi puncte de atractie, noi zone de vizitat.

Gandurile sunt doar ale tale si doar ale tale, esti liber sa te gandesti la ceea ce iti doresti, fara sa fii bruiat de alte discutii, inghesuit intr-o cutie patrata, fara cale de evadare. Sau poti sa fii tu si muzica, sa mergi pe ritmuri melodioase, care sa se asorteze cu starea ta de spirit.

Dimineata e altfel. Esti presat de timp. Trebuie sa ajungi la munca fara sa intarzii, fara sa fii udat, fara sa te murdaresti, fara sa obosesti prea tare. Esti constrans sa iei un autobuz, o masina, ceva, de parca universul ar conspira impotriva ta.

Dar nu si seara. Seara e invers, ti-ai terminat datoriile fata de societate, cel putin pentru ziua in curs, iar restul orelor iti apartin si poti sa faci ce vrei cu ele.

Sunt pretioase orele ramase. Pot fi sacrificate pe altarul transportului public sau pot fi investite in tine si in starea ta de bine.

Cand iei totul in calcul si tragi linie, te alegi cu o dilema: e oare placut sa mergi pe jos sau e mult mai neplacuta alternativa?