Patru ani de alergat

Nu sunt nici primul, nici singurul care s-a apucat de alergat în timpul pandemiei. În cazul meu, a fost mai mult ideea prietenei, eu unul preferând pe atunci să mă mențin în formă printr-o combinație de ridicat de greutăți și Fitness Boxing.

Cert e că fix acum patru ani am început "oficial" să alerg și am înregistrat prima activitate pe contul de Runkeeper. Cu pauze de mers, dureri și aproape de vomă, am bifat primii mei kilometri. Trei, mai precis, cam în 30 de minute. Neimpresionant, dar acceptabil pentru un tip solid de 90 de kilograme.

Nu am de gând să continui cu alte detalii plictisitoare despre experiența mea personală cu alergatul. În schimb, poate vă sunt utile niște opinii sincere de la o cineva care nu a știut în ce se bagă.

Când vine vorba de alergat, ai și nu ai nevoie de echipament special.
Pentru cine este la început de drum, e suficientă o pereche de încălțări comode și niște haine lejere. Cât timp nu alergi mult ca timp sau distanță, nu prea contează.

După ce începi să acumulezi kilometri probabil vei simți nevoia unui echipament dedicat. Nu trebuie să fie ceva scump, dar niște adidași special pentru alergat, mers sau jogging sunt musai.

La început formarea unui obicei este mult mai importantă decât parcurgerea unei distanțe într-un timp anume. Viața de adult e deja dificilă și încărcată fără să mai adăugăm în ecuație și presiunea unui antrenament de alergare strict. Muncă, familie, casă, copii sau animale, toate necesită timp și energie deci nu va fi ușor să rupi de fiecare dată 30-60 de minute pentru o alergare ca la carte.

Dar 5-10 minute parcurse în jurul blocului în mod regulat duc la formarea unui obicei. Iar odată cu obiceiul vine și pofta de alergare, cât timp nu vânezi rezultate peste noapte.

Competițiile sunt și ele un bun prilej pentru a adânci pasiunea pentru alergat. Cu cât mai mari, cu atât mai bine: cresc șansele să participe și alți începători și să nu te simți lăsat în urmă. Iar medaliile provoacă dependență și dacă tot e să fii dependent de ceva, mai bine de sport.

Nu strică să urmezi sfaturile unor persoane cu experiență fie pe Internet, fie în realitate (dacă știi pe cineva). Anumite lucruri sunt universal valabile, vei ajunge să le observi singuri în mai multe surse. Altele sunt mai personale deci nu e bine să iei în serios chiar orice sfat, mai ales că multe țintite către persoane care doresc să alerge la un nivel mai ridicat, nu pentru amatori care o fac ca hobby.

Și nu în ultimul rând, deși alergarea e excelentă pentru slăbit, nu alerga ca să slăbești. De fapt, ca regulă generală, nu face nimic anume cu scopul de a slăbi. Majoritatea metodelor, inclusiv alergatul, necesită mult timp și dedicație iar rezultatele apar în minim luni, dacă nu ani. Ori e descurajant să faci un lucru și să simți că nu progresezi.

Secretul e să o faci ca să îți schimbi viața și să fii mai sănătos și mai în formă. Aici rezultatele vor apărea mult, mult mai rapid iar cu timpul vei constata că ai și niște kilograme în minus și o musculatură mai tonifiată.

Când am început să alerg mi s-a părut o realizare enormă că pot merge până în capătul străzii, preț de câteva sute de metri, fără să mă opresc. 2-3 kilometri mi se păreau distanțe lungi iar 5 kilometri erau pentru mutanți genetici, nu oameni obișnuiți ca mine.

Acum dacă nu alerg minim 5 kilometri simt că ies degeaba din casă și în fiecare weekend am o alergare lungă de 10-15 kilometri. Alerg în medie peste 100 de kilometri pe lună, suficient cât să fiu într-o formă suficient de bună să îmi permit să mă bag la un nou semi-maraton, dacă doresc.

Azi nu mi se pare impresionant (și nici nu este, maratoniștii aleargă în medie cam 2-300 de kilometri lunar) dar dacă mi-aș fi propus de la bun început să ajung la acest nivel probabil nici nu m-aș fi apucat.

Așa că luați-o încet, pas cu pas, cu scopuri mici și realizabile și decideți singuri ce e suficient pentru voi. Alergarea trebuie să fie un mod de viață nu o cursă.