Palaria magica a scriitorului
Scriitorul avea o palarie magica din care, asemeni unui scamator, scotea cate un biletel cu un subiect interesant de fiecare data cand nu avea inspiratie.
Biletelul era mic dar cuprindea toate detaliile necesare pentru ceea ce ii era necesar scriitorului: o pereche de rime pentru o poezie, niste ponturi pentru un articol, idei principale pentru un roman. Daca dorea sa scrie un haiku sau o epigrama, o gasea de-a gata pe foita de hartie, dar cu unele mici greseli de exprimare sau de gramatica, mai mult ca principiu, pentru a nu se putea insinua ca biletelul magic face chiar toata treaba.
Ii mergea bine. Toti doreau sa colaboreze cu el, de la reviste si ziare, pana la regizori producatori de filme, asta pe langa frecventele colaborari cu editorul sau, prin intermediul caruia lansa anual macar o carte sau doua. Din punct de vedere literare, era gasca cu ouale de aur. Iar ideile sale se transformau de fiecare data in aur, financiar vorbind, pentru cei ce le publicau.
Nu toti erau insa de acord cu metodele sale, in special confratii. Cei mai multi oameni, indeosebi cititorii sai si unii critici, erau de parere ca toata smecheria cu biletelul era doar o gaselnita scornita in scopuri publicitare. Magia nu e ceva real si doar nu se asteapta nimeni sa creada in existenta unei palarii fermecate, nascatoare de subiecte literare. Complet absurd!
Exista insa si o mana de oameni care il urau, asa cum numai artistii se pot uri intre ei, gelosi fata de succesul sau. Nu il merita, considerau ei! Oricine ar fi putut produce aceleasi opere daca ar fi avut aceleasi idei sugestive, pe acele bucatele de hartie. Daca. Asa ca unul dintre acesti auto-declarati dusmani ai scriitorului i-a furat acestuia palaria.
Cum a reusit fara sa fie prins, nimeni nu stie... Un astfel de artefact pretios ar fi trebuit pazit la fel de bine precum coroana Angliei. Pe scriitor insa parea ca il doare in cot.
"Acum e acum!" isi spuse hotul. Plin de speranta dar si entuziasm, a bagat mana in palarie si... nimic. Biletelul se lasa asteptat. Oricat a incercat, nu a avut pic de succes A intors-o pe toate partile, a desfacut captuseala, tot nimic. Enervat, a distrus-o plin de ura, incalzindu-se cu ideea ca macar nici scriitorul nu se va putea bucura de ea.
Asa ca a asteptat cu sufletul la gura si plin de venin sa vada reactia scriitorului. De-abia astepta sa il vada pus la pamant, lipsit de inspiratie, incercand din greu sa vina cu un subiect, asemeni celorlalti scriitori din bransa.
Pe scriitor insa il durea la basca. Cand a ajuns acasa si a constatat ca palaria lipseste a ridicat din umeri, s-a asezat la birou si a scris o poveste despre cum i-a fost furata palaria. Bineinteles, a ajuns bestseller, a fost chemat la televiziuni, s-au facut documentare si tot tacamul.
Finalul hotului n-a fost la fel de fericit. Socat de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, a cedat psihic si a innebunit. Cand a venit salvarea sa il ia si sa il duca undeva departe, se spune ca inca mai urla: "Da' biletelul? Unde-i biletelul?"
Iar scriitorul? Ei bine, dupa ce a epuizat si tema furtului, a inceput sa scoata biletele cu subiecte din buzunar. Intreg procesul era la fel de magic, ideile la fel de surprinzatoare, doar ca de data asta nu s-a mai gandit nimeni sa ii fure pantalonii.
