Nimic

"Nimic" ar trebui să fie cel mai neutru lucru din lume. După cum îi spune numele, nimic nu e nici bine, dar nici rău. E nimic, undeva la mijloc. Și cu toate acestea, aproape niciodată nu se întâmplă asta.

Să nu ai nimic poate fi un lucru bun. Nu ești bolnav, e totul în regulă. Și totuși, dacă întrebi pe cineva ce are și îți răspunde cu "nimic" realitatea e adesea diferită. Cine "nu are nimic" nu e ok.

Să nu ai nimic, să nu posezi nimic, e clar un lucru rău. Sărăcia e o plagă de care cu greu poți scăpa. Și chiar dacă pentru unii poate că asta ar însemna libertate, să nu te lege nimic de nicăieri, nu e nimeni, dar nimeni care să nu își dorească ceva. Ceva, nu nimic.

Să nu faci nimic poate fi relaxarea unui concediu. Sau grija disperată a unui om care nu își găsește de muncă și riscă să nu mai ai aibă nimic. Sau apatia cuiva care a pierdut orice bucurie din viață.

Să nu fii nimic e un lucru indisputabil rău. Poate nu oricine își dorește să fie cineva, dar fiecare dorește să fie cineva pentru cineva: un prieten, un părinte, un copil, un frate, o soră.

Să fii un nimic are tot conotații negative. Deși să fii nimic nu ar trebui să însemne nimic, e o insultă rezervată doar pentru cei mai josnici dintre oameni. Dar să nu fie nimic în neregulă cu tine e un lucru bun...

Nimic e tot... sau nimic, în funcție de cum privești lucrurile. Ar trebui să ne hotărâm ce facem cu aceste cuvinte pe care le inventăm și sensurile pe care le atribuim, să fie mai care. Poate că asta e o problemă sau poate că e nimic.